13 abuzuri şi greşeli grave comise de DNA în Dosarul ICA
Grupul de Investigaţii Politice publică o serie de documente care demonstrează că Dosarul ICA este o făcătură. În Rechizitoriul procurorilor DNA probele sunt înlocuite de o serie de greşeli stupide care i-ar fi sărit în ochi şi unui elev de clasa a V-a mai puţin înzestrat. Total dezinteresaţi de corectitudinea dosarului, procurorii DNA susţin că a fost încălcată o lege din viitor, confundă semestrul cu trimestrul, încurcă datele de apariţie ale unor Monitoare Oficiale, confundă persoane care au acelaşi nume de familie, nu ştiu care este diferenţa dintre un anunţ de privatizare şi o listă cu societăţi privatizabile .
1. DNA susţine că a fost încălcată o lege din viitor.
– Potrivit Rechizitoriului, DNA acuză Guvernul României că, prin adoptarea HG 451/2002 privind transformarea ICA în societate comercială pe acţiuni, a încălcat Legea 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”.
– În realitate, HG 451/2002 a intrat în vigoare în 23 mai 2002, în timp ce Legea 290/2002 a intrat în vigoare în 29 mai 2002, data la care a fost publicată în Monitorul Oficial. Prin urmare, DNA susţine că o hotărâre de guvern a încălcat o lege care încă nu exista.
2. DNA crede că trimestrul IV al anului 2003 este ulterior semestrului II al anului 2003.
– Unul dintre argumentele prin care specialistul DNA care a întocmit „Raportul de constatare tehnico-ştiinţific” susţine că motivul pentru care privatizarea ICA a fost ilegală este următorul: „Termenul limită de declanşare a procedurii de privatizare era semestrul II 2003. Ori, data apariţiei anunţului de privatizare este trimestrul IV al anului 2003”.
– Specialistul DNA, în măsura în care este absolvent al şcolii primare, ar fi trebuit să ştie că trimestrul IV face parte din semestru II, că un an nu poate avea mai mult de două semestre, deci anunţul de privatizare a fost publicat conform legii.
3. DNA îşi construieşte acuzarea pe ediţii inexistente ale Monitorului Oficial.
– DNA a solicitat Monitorului Oficial un anunţ de privatizare care s-ar fi publicat în „Monitorul Oficial al României, partea a IV-a nr. 344 din 23.05.2002”.
– Potrivit răspunsului Monitorului Oficial din 6 iunie 2007, „în baza noastră de date, Monitorul Oficial partea a IV-a nr. 344 poartă data de 22 februarie 2003, iar în cuprinsul acestuia nu se află publicat anunţul de licitaţie publică pentru vânzarea pachetului de acţiuni deţinut de ADS la ICA”.
4. DNA acuză de insuficientă transparenţă persoane şi instituţii care nu au avut nicio legătură cu publicarea anunţului de privatizare.
– DNA acuză ADS şi Grivco de faptul că procedura prin care a fost publicat anunţul de participare la licitaţie a fost netransparentă.
– În realitate, de publicarea anunţului s-a ocupat agenţia de publicitate Focus Advertising. Aceasta încheiase cu ADS în data de 28.03.2003, cu cinci luni înainte de publicarea anunţului de privatizare a ICA, un contract prin care agenţiei i se atribuia publicarea tuturor anunţurilor de privatizare ori concesionare. Focus Advertising a primit contractul de la ADS prin licitaţie. Deşi întreaga responsabilitate pentru publicarea anunţului de privatizare revenea Focus Advertising, DNA nu a formulat nicio acuzaţie împotriva agenţiei.
5. DNA, care în cazul Poşta Româna s-a sesizat în urma unei ştiri apărute pe un post TV cu rating 0%, consideră o infracţiune publicarea unui anunţ de privatizare într-un cotidian naţional pe care îl califică drept „obscur”.
– Anunţul de privatizare a SC ICA SA fost publicat de agenţia de publicitate Focus Advertising în cotidianul Independent. Potrivit Anexei la Contractul încheiat între ADS şi Focus Advertising care prezintă rezultatele Studiului Naţional de Audienţă pe Presă (SNA), la data publicării anunţului cotidianul Independent avea un tiraj mai mare decât Jurnalul Naţional, Ziarul Financiar, Gardianul, Cronica Română sau Curentul.
6. DNA acuză o persoană doar pentru că se numește Sandu.
– DNA susţine în Rechizitoriu că între reprezentanţii ADS şi Grivco existau legături vechi. În acest sens, DNA îl acuză pe Sandu Jean-Cătălin, director al Direcţiei Juridice din cadrul ADS, că, în calitate de director general al SC Bioprod SA, ar fi semnat un contract cu Grivco în 1999.
– În realitate, Sandu Jean-Cătălin nu a deţinut niciodată vreo funcţie în cadrul SC Bioprod SA. DNA l-a confundat pe Sandu Jean-Cătălin cu Sandu Constantin, acesta din urmă fiind directorul SC Bioprod SA care a semnat în 1999 contractul cu Grivco.
7. DNA a ascuns 34 de volume care ar fi trebuit să se regăsească la Dosarul ICA.
– În data de 27 iunie 2008, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), i-a transmis procurorului DNA Doru Ţuluş, la cererea acestuia, un număr de 34 de volume conţinând copii ale unor note de privatizare şi ale unor hotărâri ale conducerii AVAS. Niciun document din aceste 34 de volume nu se regăseşte în Dosarul ICA transmis instanţei de către DNA.
8. În Dosarul ICA nu există prejudiciu. Ministerul Agriculturii s-a constituit ilegal în parte civilă.
– La cererea DNA, în data de 14 octombrie 2008, Ministerul Agriculturii s-a constituit ca parte civilă în Dosarul ICA. Constituirea ca parte civilă a Ministerului Agriculturii a fost ilegală.
– În 6 noiembrie 2012, Ministerul Agriculturii a transmis Tribunalului Bucureşti o adresă prin care informa că ministerul nu se poate constitui ca parte civilă în acest dosar deoarece, „ca urmare a aplicării dispoziţiilor legale, începând cu data de 01.01.2003, Ministerul Agriculturii nu a mai încasat sume provenite (…) din privatizarea acţiunilor societăţilor comerciale”, contul în care se încasau astfel de sume fiind desfiinţat.
9. DNA nu a ţinut cont de datele experţilor care demonstrau nevinovăţia celor acuzaţi.
– Singurul expert care a stabilit un prejudiciu a fost specialistul DNA care a calculat valoarea imobilelor privatizate în 2003 la preţurile din 2008.
10. DNA susţine că o privatizare care ar fi putut fi făcută cu un singur ofertant a fost trucată prin prezenţa „formală” a unui al doilea ofertant.
– Potrivit Rechizitoriului DNA, participarea la licitaţie a directorului ICA, Gheorghe Mencinicopschi, a fost „una formală (…) făcută în mod evident în înţelegere cu reprezentanţii contraofertantului”.
– În realitate, potrivit Ofertei de vânzare acţiuni gestionate de ADS la SC Institutul de Cercetări Alimentare, privatizarea ar fi putut fi făcută chiar şi în condiţiile în care la licitaţie s-ar fi prezentat un singur ofertant.
11. DNA confundă lista societăţilor comerciale care fac obiectul privatizării cu anunţul de vânzare a acţiunilor.
– În data de 10 mai 2007, procurorul Doru Ţuluş a solicitat Regiei Autonome Monitorul Oficial „Cererea şi anunţul de vânzare prin licitaţie publică cu strigare a pachetului de acţiuni deţinut de ADS la SC ICA SA – anunţ apărut la data de 14.11.2003”.
– Răspunsul oferit de Monitorul Oficial arată că procurorul DNA Doru Ţuluş a confundat anunţul de vânzare (care trebuia publicat doar în presă) cu lista societăţilor comerciale agricole care urmau a fi privatizate de ADS (care a fost publicată în MO nr. 2557 din 22 octombrie 2003.
12. DNA şi judecătoarea de la Tribunalul București recunosc că în dosarul ICA nu există probe.
– Atât în Rechizitoriu cât şi în Sentinţă, lipsa probelor este înlocuită cu expresia „manopere care nu au putut fi devoalate datorită lipsei de cooperare a celor implicați”.
– În Sentinţa Tribunalului Bucureşti, expresia „manopere care nu au putut fi devoalate datorită lipsei de cooperare a celor implicați” apare de cinci ori (paginile 41, 77, 171, 401 şi 439).
13. Judecătoarea de la Tribunalul București citează declaraţii inexistente ale unor inculpaţi din dosar.
– În Sentinţă există următoarea frază: „Acest aspect rezultă din declaraţiile inculpaţilor Baciu Constantin, Sin Gheorghe și Popa Corneliu conform cărora era de notorietate că inc. Mencinicopschi Gheorghe dorea să privatizeze cu orice preț în favoarea firmei Grivco”.
– În realitate, nu există în dosar nici o declaraţie de acest fel care să le aparţină lui Baciu Constantin și Popa Corneliu.
