Adrian Năstase – 20 de ani de comunism (1969-1989)

Materialul pe care vi-l prezentam are doua parti.

Prima parte este menita sa completeze informatiile prezentate de Adrian Nastase despre biografia sa de pina in 1989.

Adrian Nastase este fiul unui nomenclaturist comunist de rangul doi, care, de dragul privilegiilor oferite de regimul comunist, a trecut din slujba Regelui Mihai in slujba lui Gheorghe Gheorghiu Dej.

Adrian Nastase a urmarit si el, inainte de 1989, cu tenacitate, sa urce in ierarhia comunista. Doua au fost modalitatile folosite in acest scop de Adrian Nastase.

Prima modalitate a fost cea matrimoniala. Adrian Nastase a fost casatorit de doua ori. Prima sotie era urmasa unui foarte important lider comunist, fost ministru de externe, Grigore Preoteasa. A doua sotie (Dana Nastase) este, si ea, fiica a unui lider comunist, Angelo Miculescu.

A doua cale a ascensiunii comuniste a lui Adrian Nastase a fost devotamentul lui total atit pentru regimul comunist, cit si pentru Nicolae Ceausescu.

La acest devotament se refera a doua parte a materialului de mai jos.

Lucrarile publicate de Adrian Nastase pina in decembrie 1989 il situeaza alaturi de mari adulatori ai regimului comunist si ai lui Nicolae Ceausescu, ca Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor. Daca acestia din urma erau purtatorii de cuvint ai politicii interne a lui Nicolae Ceausescu, Adrian Nastase trimbita obsesiile secretarului general in privinta politicii externe, sustinind cu entuziasm pretentiile de mare om politic international ale dictatorului.

Adrian Nastase nu implinise bine 19 ani cind se lansa in presa comunista printr-un “Jurnal de boboc” publicat in revista lunara “politica, sociala si culturala” a studentilor din Universitatea Bucuresti.

In 1972, anul in care dizidentul Paul Goma era dat afara din servici deoarece, neavind posibilitatea de a-si edita cartile in tara, trimisese manuscrisul romanului sau unui editor german, studentul Adrian Nastase semna articole in Tinarul leninist, revista de cultura social-politica pentru tineret a CC al UTC.

Urmeaza o serie nesfirsita de “lucrari stiintifice” in care Adrian Nastase glorifica “magistralul raport prezentat de presedintele Nicolae Ceausescu, exemplu stralucit de abordare creatoare a realitatilor internationale contemporane”, “gindirea creatoare, stiintifica, profund originala a secretarul general al partidului”, “magistrala expunere a presedintelui Nicolae Ceausescu”.

In 1982, cind Paul Goma, aflat in exil, era victima unei tentative de otravire puse la cale de Securitate, Adrian Nastase vorbea despre  “contributia majora a presedintelui Nicolae Ceausescu” in institutiile internationale.

In 1987, cind revolta muncitorilor de la Brasov era reprimata de Securitate, Adrian Nastase elogia o afirmatie a lui Nicolae Ceausescu potrivit careia “se discuta mult in lume despre drepturile omului, dar se uita, sau nu se vrea sa se ia in seama dreptul fundamental al fiecarui popor, al omului la independenta, la pace, la viata”.
Trimis sa reprezinte regimul comunist intr-o serie de institutii internationale, Adrian Nastase era unul dintre principalii propagatori ai ideilor de politica internationala ale lui Nicolae Ceausescu: “apararea pacii – bunul cel mai de pret al intregii omeniri”, lupta impotriva “cursei inarmarilor”, “raportul dezarmare-pace”.

Una dintre directiile in care excela Adrian Nastase era atacul indreptat impotriva “amestecului in treburile interne ale altor state”. In ianuarie 1983, de pilda, Adrian Nastase infiera activitatea asociatiei pentru apararea drepturilor omului Freedom House, care, spune Nastase, practica un “gen de abordare cantitativa nerealista, superficiala”. In acelasi an, 1983, Doina Cornea era destituita abuziv din postul de profesor al Universitatii din Cluj in urma unei scrisori pe care o trimisese la Radio Europa Libera.

In fine, cu 2 luni inainte de Revolutie, in octombrie 1989, intr-un moment in care regimurile comuniste din Est se prabuseau, Adrian Nastase ii ataca virulent pe “occidentalii” care cereau respectarea drepturilor omului in Romania. “Nici un stat nu are dreptul de a interveni in vreun fel pentru a impune drepturile omului in alt stat” – spunea Nastase, dupa care se dezlantuie din nou impotriva raului pe care il reprezentau O.N.G.-urile pentru apararea drepturilor omului: “un aliat tot mai activ in cautarea cailor de evitare a prerogativelor suveranitatii in domeniul drepturilor omului il reprezinta in prezent organizatiile internationale neguvernamentale (O.N.G.). Nedorind sa fie acuzate de atingeri la adresa suveranitatii, uneori “guvernele sau organizatiile interguvernamentale utilizeaza O.N.G.-urile ca instrumente discrete ale politicii lor pe teren”.

Peste numai citeva luni, Adrian Nastase avea sa devina ministrul de externe al Romaniei “democratice”.

I. BIOGRAFIE

Adrian Nastase s-a nascut in 22 iunie 1950 la Bucuresti.
Familia lui Adrian Nastase provine din satul Hanul de Pamint, comuna Tartasesti, judetul Dimbovita.
Tatal lui Adrian Nastase, Marin Nastase, a absolvit Scoala Militara de la Minastirea Dealu. In scoala militara, Marin Nastase a fost coleg cu Regele Mihai. Sarac fiind, a beneficiat de ajutor pentru a-si termina studiile. Dupa absolvirea scolii, a primit sabia de lupta si a jurat credinta Regelui, devenind ofiter al Armatei Regale.

In 1947, dupa venirea comunistilor la putere, Marin Nastase este scos din armata.

La scurt timp dupa aceasta, fostul ofiter al Armatei regale renunta la vechile convingeri si face cerere de inscriere in Partidul Comunist Roman. In aceasta perioada, Marin Nastase isi obtine diploma de inginer si doctoratul in izotopi radioactivi si, ulterior, calatoreste foarte mult in Occident, intr-o perioada in care acest lucru era permis doar privilegiatilor regimului. In anii ’70, Marin Nastase intra in rindul nomenclaturii comuniste de rangul doi, odata cu numirea sa in functia de director in Ministerul Invatamintului.

Adrian Nastase, ca si sora lui mai mica Dana, sint copiii lui Marin Nastase din casatoria cu Elena Dragomirescu. Si Adrian si Dana beneficiaza din plin de faptul ca tatal lor era un privilegiat al regimului comunist. Iata un singur exemplu: desi s-a nascut si a copilarit in cartierul Colentina de la periferia Bucurestiului, Adrian Nastase se muta in anii ’70, odata cu familia, in cartierul Primaverii.

Adrian Nastase absolva Liceul Sfintul Sava din Bucuresti si devine, in 1969, student al Facultatii de Drept.
Inca student, Adrian Nastase se casatoreste cu fiica lui Grigore Preoteasa.

Grigore Preoteasa, important nomenclaturist comunist, care a murit in octombrie 1957, fusese ministru al Afacerilor Externe (1955-1957), membru al CC al Partidului Muncitoresc Roman (1955-1957) si secretar al CC al PMR (1957).

In scurt timp, Adrian Nastase divorteaza si se casatoreste cu Dana Miculescu, fiica unuia dintre cei mai importanti demnitari comunisti din perioada Ceausescu, Angelo Miculescu.

Angelo Miculescu (nascut in 1929 – decedat in 1999) a fost ministru al Agriculturii si Silviculturii (1969), ministru secretar de stat la Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Apelor (1971-1972), ministru al Agriculturii, Industriei Alimentare si Apelor (1972), ministru al Agriculturii si Industriei Alimentare (1975-1981), viceprim-ministru al guvernului (1975-1981), ambasador in Republica Populara Chineza (1983 – martie 1990). Angelo Miculescu a fost membru al Comitetului Central al PCR intre 1969 si 1983.

Prin intermediul socrului sau, Adrian Nastase l-a cunoscut pe Sorin Tesu, cel care avea sa-i devina unul dintre colaboratorii cei mai apropiati. In 1981, in locul lui Angelo Miculescu este numit ministru al Agriculturii si Industriei Alimentare Ion Tesu. Acesta fusese subordonatul lui Angelo Miculescu in minister, fiind, pe rind, secretar general si adjunct al ministrului Agriculturii (1969-1971) si ministru secretar de stat (din 1980). Intre 1984 si februarie 1990, Ion Tesu a fost ambasador in Polonia. Ion Tesu a fost membru supleant al Comitetului Central al PCR intre 1979 si 1984).

Ion Tesu este tatal lui Sorin Tesu, cel care avea sa devina omul de incredere al lui Adrian Nastase. Dupa alegerile din 2000, Sorin Tesu este numit de Adrian Nastase in functia de sef de cabinet al primului ministru, functie pe care a fost nevoit sa o paraseasca dupa ce numele sau a fost legat de afacerile primului ministru in Raportul Armaghedon 2.

Intre 1973 si 1990, Adrian Nastase a fost jurist la Institutul de Cercetari Juridice din Bucuresti, unde a fost coleg cu Rodica Stanoiu.

Institutul de Cercetari Juridice se afla in directa responsabilitate a ofiterului de Securitate Marian Ureche.
Desi inca tinar, Adrian Nastase a devenit in anii ’80 un om de mare incredere al partidului comunist si a fost trimis sa reprezinte regimul Ceausescu la institutiile internationale care se ocupau de drepturile omului. Intr-o perioada in care drepturile omului erau sistematic incalcate in Romania, Adrian Nastase sustinea politica regimului comunist, in calitate de vicepresedinte al Asociatiei de Drept International si Relatii Internationale, de membru fondator al Human Rights Information and Documentation System, de membru al Societatii Franceze de Drept International etc.

Incepind din 1984, Adrian Nastase a fost trimis ca “specialist din Europa de Est” in cadrul Institutului International pentru Drepturile Omului de la Strasbourg. Tot la Strasbourg fusese si colega de Institut a lui Adrian Nastase, Rodica Stanoiu, care, in 1982, obtinuse aici o diploma in drept comparat.

In anii ’80, Adrian Nastase a reprezentat regimul Ceausescu si la Oslo, in cadrul Institutului Norvegian pentru Afaceri Internationale.

In toamna lui 1989, Adrian Nastase a participat la Phenian, in Republica Populara Coreeana, la Festivalul International al Tineretului. Alaturi de Nastase, din delegatia tinerilor comunisti romani mai facea parte si Ioan Mircea Pascu.

II. Lucrari publicate de Adrian Nastase inainte de 1989

1969: “Jurnal de boboc”, in Universitas, lunar studentesc politic, social, cultural al CUAS – Universitatea Bucuresti, nr. 1-2 (7-8)/1969;

1972: “Ideologii occidentale la portile viitorului”, in Tinarul leninist, revista de cultura social-politica pentru tineret a CC al UTC, nr. 10 (22)/1972;

1980: impreuna cu Victor Duculescu, “Valorile dreptului international in contextul codificarii si dezvoltarii sale progresiste”, in Revista romana de drept, revista Asociatiei Juristilor din Republica Socialista Romania, nr. 2/1980;

1981: “Educatie pentru dezarmare – necesitate si actualitate”, in Revista romana de drept, revista Asociatiei Juristilor din Republica Socialista Romania, nr. 12/1981;

1982: “Strategia sistemului global al pacii”, in Revista romana de drept, revista Asociatiei Juristilor din Republica Socialista Romania, nr. 9/1982;

1983: “Conceptii si controverse in domeniul drepturilor omului”, in Viitorul Social, revista a Academiei Stefan Gheorghiu, ianuarie – februarie  1983;

1984: “Dreptul tuturor statelor de a participa la solutionarea problemelor internationale”, in Era Socialista, nr. 3, 10 februarie 1984;

1984: “Dreptul international si realitatile lumii contemporane”, in Era Socialista, nr. 17, 10 septembrie 1984;

1985: “Notiunea de principiu in dreptul international”, in Revista romana de studii internationale, revista a Academiei de stiinte sociale si politice a RSR,  nr. 5 (79)- 1985;

1985: “Dimensiuni conceptuale ale problematicii drepturilor omului in context european”, in Revista romana de studii internationale, revista a Academiei de stiinte sociale si politice a RSR, mai-iunie 1985;

1986: “Raportul dintre principiile dreptului international si principiile de politica externa a statelor”, in Revista romana de studii internationale, revista a Academiei de stiinte sociale si politice a RSR, nr. 3 (83),
1986;

1986: “Anul international al pacii – obiective, structuri, rezultate”, in Studii si cercetari juridice, revista a Academiei de stiinte sociale si politice, nr. 4, octombrie-decembrie 1986;

1987: “Evolutii conceptuale si normative in domeniul dezarmarii”, in Revista romana de studii internationale, revista a Academiei de stiinte sociale si politice a RSR, nr. 2 (87), 1987;

1987: “Dreptul la pace si institutia drepturilor omului”, in Revista romana de studii internationale, revista a Academiei de stiinte sociale si politice a RSR,  nr. 2 (87), 1987;

1989: “Suveranitatea si drepturile omului”, Revista romana de studii internationale, revista a Academiei de stiinte sociale si politice a RSR, nr. 5 (103), septembrie – octombrie 1989.

ADRIAN NASTASE: “JURNAL DE BOBOC”, IN UNIVERSITAS, LUNAR STUDENTESC POLITIC, SOCIAL, CULTURAL AL CUAS – UNIVERSITATEA BUCURESTI, NR. 1-2 (7-8)/1969, P. 3

Si iata-i pe bobocii anului acesta posesori ai unui blazon visat de generatii, transmis, sau mai mult incredintat cu o sfintenie cerebrala si afectiva. Sintem posesorii lui la capatul a 12 ani de scoala si sintem prima serie care, prin modificarile invatamintului, obtine acest titlu cu un grad de maturitate in plus.

Acest blazon ne confera niste drepturi concrete si, daca pot spune, formidabile, dar care obliga, in acelasi timp, la seriozitate in pregatirea noastra, pentru a putea deveni specialisti de nadejde ai patriei noastre socialiste.

Universitatea e o rascruce gigantica, un popas unde constiinta individuala si sociala trebuie sa se desavirseasca.

ADRIAN NASTASE, STUDENT – “IDEOLOGII OCCIDENTALE LA PORTILE VIITORULUI”, IN TINARUL LENINIST, REVISTA DE CULTURA SOCIAL-POLITICA PENTRU TINERET A CC AL UTC, ANUL II, NR. 10 (22)/1972, PP. 12-14

Teoria marxista este interesata de sensul evolutiei societatii capitaliste si de teoriile care o reflecta. Este evident ca aceasta societate s-a transformat in cei 3-400 de ani de existenta, dar progresul uman impinge inevitabil acest sistem catre disparitie. Acest proces, care ii ofera inca resurse pentru prelungirea existentei, reprezinta o acumulare care in viitor va determina o explozie a structurii sociale.

ADRIAN NASTASE, VICTOR DUCULESCU “VALORILE DREPTULUI INTERNATIONAL IN CONTEXTUL CODIFICARII SI DEZVOLTARII SALE PROGRESISTE”, IN REVISTA ROMANA DE DREPT, NR. 2/1980, PP. 21-45

Promovind o conceptie noua, dinamica, profund revolutionara si de larga deschidere in legatura cu modul de organizare si statornicire a relatiilor dintre natiuni in epoca contemporana, romania socialista, presedintele sau, tovarasul nicolae ceausescu acorda o insemnatate esentiala garantarii valorilor fundamentale ale dreptului international.

Magistralul raport prezentat congresului al xii-lea de tovarasul Nicolae Ceausescu, Secretarul general al Partidului, exemplu stralucit de abordare creatoare a realitatilor vietii internationale contemporane, sublinia cerinta ca “sa fie respectate normele de drept international unanim recunoscute” (NICOLAE CEAUSESCU, Raport la cel de al XII-lea congres al partidului comunist roman, Editura politica, bucuresti, 1979, p.105), 

Apreciind ca in actualul moment istoric se impune cu necesitate ca “in spiritul raspunderii fata de fiecare popor, fata de pace si civilizatie, fata de omenire, sa se faca totul pentru a se asigura colaborarea si dezvoltarea relatiilor dintre toate popoarele”.

In gandirea creatoare, stiintifica, profund originala a secretarului general al partidului, promovarea valorilor dreptului si echitatii ocupa un loc dintre cele mai importante. Am gasit in operele tovarasului Nicolae Ceauşescu o stralucita fundamentare si argumentare, in masura sa afirme cu putere o contributie proprie, de exceptionala importanta, a gindirii romanesti la intelegerea, dezvoltarea si aprofundarea sensului profund umanist al marilor valori ce reprezinta de fapt adevarate jaloane ale evolutiei civilizatiei contemporane.

Cu deosebita pregnanta apare ideea respectului valorilor morale in gindirea presedintelui Nicolae Ceausescu. Asa cum arata seful statului roman, “faurirea unei noi ordini economice presupune si o noua ordine politica, noi norme de justitie internationala, care sa statorniceasca principii superioare, cum sint respectul dreptului natiunilor, al popoarelor, al oamenilor de a fi stapini pe destinele lor, de a-si organiza viata corespunzator propriilor nazuinte. Un asemenea concept de drept international va putea deschide calea unei conlucrari fructuoase intre toate popoarele, in toate domeniile de activitate. Se poate spune ca de-abia odata cu cucerirea deplina a independentei de catre toate popoarele, cu faurirea unei lumi mai drepte si mai bune, cind oamenii vor deveni cu adevarat liberi, vor putea sa-si faureasca viata in deplina cunostinta de cauza. Aceasta va fi o era noua, superioara, o adevarata justitie sociala si dreptate.” (Nicolae Ceausescu, Romania pe drumul construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate, vol. 11, editura politica, Bucuresti, 1975, p. 739)

Adrian Nastase: “educatie pentru dezarmare – necesitate si actualitate”, in revista romana de drept, nr. 12/1981, p. 3-7

In apelul pentru dezarmare si pace, adoptat la 30 octombrie 1981 de frontul democratiei si unitatii socialiste din România, pe baza orientarilor stabilite de presedintele Nicolae Ceauşescu [Presedintele FDUS], se arata: “consideram ca fortele iubitoare de pace de pretutindeni, popoarele trebuie sa se manifeste cu cea mai mare energie pentru a determina guvernele, parlamentele, conducerile statelor sa abordeze o politica noua, constructiva, patrunsa de o raspundere maxima pentru soarta si viitorul popoarelor si pacii mondiale” (a se vedea “Scinteia”, nr. 12191, 1 noiembrie 1981).

Pentru a ne referi numai la legatura dintre educatia pentru dezarmare si drepturile omului este evident – si acest lucru a fost subliniat in numeroase rinduri de presedintele romaniei tovarasul Nicolae Ceauşescu – ca in ansamblul drepturilor omului un rol esential il are dreptul fiecarui individ la pace si, in consecinta, la viata si la dezvoltare – aspect care ar trebui legat in mai mare masura de problematica dezarmarii si de procesele educationale.

Pe aceasta linie, frontul democratiei si unitatii socialiste din România, in apelul sau din 30 octombrie 1981, cheama toti oamenii din tara noastra “sa-si spuna cuvintul in cadrul unor largi manifestari publice, sa organizeze adunari populare, demonstratii, marsuri ale pacii si alte actiuni de masa, cerind sa se intreprinda si sa se intensifice actiunile tuturor statelor si popoarelor pentru impiedicarea amplificarii cursei inarmarilor si sporirii arsenalului militar, pentru masuri concrete in domeniul dezarmarii si, in primul rind, al dezarmarii nucleare, pentru eliberarea omenirii de cosmarul unui nou razboi”.

Adrian Năstase: “strategia sistemului global al pacii”, in revista romana de drept, revista asociatiei juristilor din republica socialista România, nr. 9/1982, p. 12-13

Conceptia romaneasca in problemele pacii si dezarmarii se intregeste intr-un tot unitar ce s-a amplificat in permanenta, prin contributia majora a presedintelui Nicolae Ceauşescu la formularea orientarilor de ansamblu si a propunerilor concrete prezentate in acest domeniu in cadrul diferitelor foruri internationale.

Pozitiile romanesti in legatura cu necesitatea pacii sint afirmate constant in diferite documente de partid si de stat, in documentele incheiate de România cu alte state.

Pe de alta parte, trebuie mentionat ca, raspunzind cu energie chemarilor adresate de secretarul general al partidului, poporul roman s-a pronuntat si se pronunta tot mai ferm – in deplina unitate – in favoarea pacii, dezarmarii, a destinderii si securitatii internationale. Sint semnificative, in acest sens, numeroasele manifestari populare pentru pace desfasurate in România, apelurile adresate fortelor progresiste din intreaga lume. Dintre acestea mentionam: apelul de pace adresat de congresul oamenilor muncii tuturor popoarelor lumii (26 iunie 1981); apelul marii adunari nationale a republicii socialiste România adresat parlamentelor statelor semnatare ale actului final al conferintei de la helsinki (1 iulie 1981); apelul pentru dezarmare si pace al frontului unitatii si democratiei socialiste (30 octombrie 1981); apelul marii adunari nationale a republicii socialiste România catre parlamentele, guvernele si popoarelor tarilor europene, ale statelor unite ale americii si canadei (28 noiembrie 1981); apelul poporului roman catre popoarele si fortele progresiste si democratice din intreaga lume pentru dezarmare si pace, pentru securitate, independenta si progres (5 decembrie 1981).

ADRIAN NASTASE: CONCEPTII SI CONTROVERSE IN DOMENIUL DREPTURILOR OMULUI, IN VIITORUL SOCIAL, REVISTA A ACADEMIEI STEFAN GHEORGHIU, IANUARIE – FEBRUARIE  1983 – P. 45 – 50

Se pune apoi problema “filozofiei” de baza a acestor drepturi. Astfel, in conceptia clasica, dezvoltata in secolul trecut, statul era considerat principala amenintare pentru drepturile individului. In aceasta conceptie, sustinuta inca si in literatura actuala de specialitate, se considera ca exista o contradictie insurmontabila intre individ si stat, drepturile omului conturindu-se in aceste teorii ca garantii ale individului impotriva abuzurilor posibile ale statului.

ASEMENEA PUNCTE DE VEDERE, DUPA CARE DENUMIREA DE DREPTURI ALE OMULUI AR FI O FORMULA MODERNA CE AR ACOPERI IN REALITATE ” DREPTURILE NATURALE” REFLECTA O ANUMITA TENDINTA DE A MINIMALIZA DREPTURILE ELEMENTARE ALE OMULUI, DE A LE INCORSETA IN TIPARELE SOCIETATII OCCIDENTALE. IN LITERATURA DE SPECIALITATE DIN OCCIDENT SE ARGUMENTEAZA ASTFEL DIFERITE TEZE SI CONCEPTII DE JUSTIFICARE, SUB PRETEXTUL “PROTECTIEI INTERNATIONALE”, A ACESTOR DREPTURI, A AMESTECULUI IN TREBURILE INTERNE ALE ALTOR STATE.

Analiza cercetarilor in domeniul drepturilor omului evidentiaza si un tip de abordare factuala bazat pe studierea exercitarii in concret de catre cetateni a drepturilor prevazute in legislatie. Se incearca prin astfel de cercetari operationalizarea in ceea ce priveste analiza comparativa a implementarii drepturilor omului.

ACEASTA TENDINTA ESTE ILUSTRATA DE ACTIVITATEA UNEI INSTITUTII DIN NEW YORK, INTITULATA “FREEDOM HOUSE” (“CASA LIBERTATII”), CARE SI-A PROPUS SA INVENTARIEZE DREPTURILE CIVILE SI POLITICE IN LUME SI , CA ATARE, SA STABILEASCA ANUAL ” STUDIUL COMPARATIV AL LIBERTATII”. ACEASTA CERCETARE IERARHIZEAZA STATELE PE O SCARA DESCRESCINDA DE LA 1 (“STATE LIBERE”) LA 7 (“STATELE CELE MAI PUTIN LIBERE”). ACEST GEN DE ABORDARE CANTITATIVA NEREALISTA, SUPERFICIALA, A FOST, INSA, CRITICATA CHIAR IN LITERATURA OCCIDENTALA.

In epoca contemporana, drepturile omului nu mai pot fi abordate numai sub aspectul traditional, al raporturilor individ-stat, ele trebuind a fi studiate si sub o dimensiune internationala ca prerogative de grup, nationale.

Aparitia unor astfel de noi drepturi reprezinta rezultatul unei situatii de accentuare a disfunctionalitatilor ordinii mondiale actuale sub aspect militaro-strategic si economic. ASTFEL, SPRE EXEMPLU, CURSA INARMARILOR, NIVELUL INARMARILOR – MAI ALES AL CELOR NUCLEARE – PUN IN PRIMEJDIE – SUB ASPECT POTENTIAL  – ASA CUM A ARATAT IN NUMEROASE RINDURI PRESEDINTELE ROMANIEI, TOVARASUL NICOLAE CEAUSESCU, INSASI EXISTENTA OAMENILOR.

DUPA CUM SUBLINIA SECRETARUL GENERAL AL PARTIDULUI IN MAGISTRALA EXPUNERE DIN 3 AUGUST 1978, “CONCEPTIA NOASTRA DESPRE DEMOCRATIE – SI, IN ACEST CONTEXT, DESPRE DREPTURILE OMULUI – PORNESTE DE LA NECESITATEA ASIGURARII DEPLINEI EGALITATI INTRE OAMENI, A REALIZARII UNOR RELATII ECONOMICE SI SOCIALE ECHITABILE, CARE SA PERMITA FIECARUI CETATEAN SA DUCA O VIATA DEMNA, DE ACCESUL LIBER LA INVATAMINT, CULTURA, STIINTA, DE LA POSIBILITATEA PARTICIPARII DIRECTE A OAMENILOR, FARA DEOSEBIRE DE NATIONALITATE – SI IN PRIMUL RIND A MASELOR MUNCITOARE – LA CONDUCEREA INTREGII SOCIETATI” ( NICOLAE CEAUSESCU, Romania pe drumul construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate, vol. 16, Bucuresti, Editura politica, 1978, p. 542 – 543).

ADRIAN NASTASE: “DREPTUL TUTUROR STATELOR DE A PARTICIPA LA SOLUTIONAREA PROBLEMELOR INTERNATIONALE”, IN ERA SOCIALISTA, NR. 3, 10 FEBRUARIE 1984

UNA DIN CERINTELE FUNDAMENTALE ALE VIETII INTERNATIONALE CONTEMPORANE PENTRU A CAREI REALIZARE PRACTICA ACTIONEAZA CU CONSECVENTA PARTIDUL NOSTRU, O CONSTITUIE INTENSIFICAREA PARTICIPARII TUTUROR STATELOR – INDIFERENT DE DIMENSIUNI, DE POTENTIAL ECONOMIC SAU MILITAR – LA DEZBATEREA SI REZOLVAREA PROBLEMELOR MAJORE ALE UMANITATII. “SOLUTIONAREA MARILOR PROBLEME INTERNATIONALE – ARATA TOVARASUL NICOLAE CEAUSESCU – NECESITA PARTICIPAREA ACTIVA, CU DREPTURI EGALE, A TUTUROR STATELOR, FARA DEOSEBIRE DE MARIME SAU DE ORINDUIRE SOCIALA . IN MOD DEOSEBIT ESTE NECESAR CA TARILE MICI SI MIJLOCII, TARILE IN CURS DE DEZVOLTARE, TARILE NEALINIATE, CARE REPREZINTA MAREA MAJORITATE A POPULATIEI GLOBULUI, SA PARTICIPE MAI ACTIV LA SOLUTIONAREA DEMOCRATICA A TUTUROR PROBLEMELOR IN INTERESUL FIECAREI NATIUNI, AL DEZVOLTARII ECONOMICO-SOCIALE, AL PACII SI INDEPENDENTEI POPOARELOR”.

ASA CUM SUBLINIAZA PARTIDUL NOSTRU, SECRETARUL SAU GENERAL, CHESTIUNEA INARMARII SI DEZARMARII NUCLEARE FACE PARTE, IN MOD EVIDENT, DIN PROBLEMELE INTERNATIONALE LA A CAROR SOLUTIONARE POT SI TREBUIE SA PARTICIPE TOATE STATELE, INTRUCIT EA AFECTEAZA CEEA CE S-AR PUTEA NUMI “TREBURILE COMUNE ALE UMANITATII”.

ADRIAN NASTASE: DREPTUL INTERNATIONAL SI REALITATILE LUMII CONTEMPORANE , IN ERA SOCIALISTA, NR. 17, 10 SEPTEMBRIE 1984, P. 31

UNUL DIN MERITELE DE SEAMA ALE LUCRARII ESTE ACELA DE A FI PUS IN LUMINA EXPERIENTA BOGATA ACUMULATA IN ULTIMELE PATRU DECENII, MAI ALES DUPA CONGRESUL AL IX-LEA, IN ACTIVITATEA ROMANIEI PE ARENA MONDIALA, DE A FI EVIDENTIAT SEMNIFICATIA DEOSEBITA A ORIENTARILOR TRASATE DE CONGRESELE SI CONFERINTELE NATIONALE ALE PARTIDULUI DIN ULTIMII 19 ANI, A INITIATIVELOR, PROPUNERILOR SI ACTIUNILOR PRESEDINTELUI NICOLAE CEAUSESCU IN CEEA CE PRIVESTE DEMOCRATIZAREA RELATIILOR DINTRE STATE SI ROLUL DREPTULUI INTERNATIONAL IN ACEST PROCES.

ADRIAN NASTASE: “NOTIUNEA DE PRINCIPIU IN DREPTUL INTERNATIONAL” IN REVISTA ROMANA DE STUDII INTERNATIONALE, NR. 5- 1985, P. 351-352

DUPA CUM ARATA TOVARASUL NICOLAE CEAUSESCU IN RAPORTUL LA CONGRESUL AL XIII-LEA AL PARTIDULUI: “IN SOLUTIONAREA PROBLEMELOR COMPLEXE ALE VIETII INTERNATIONALE TREBUIE SA SE PORNEASCA DE LA RENUNTAREA CU DESAVIRSIRE LA POLITICA DE FORTA SI AMENINTAREA CU FORTA, SA SE RESPECTE NEABATUT, IN RELATIILE DINTRE STATE, PRINCIPIILE DEPLINEI EGALITATI IN DREPTURI, INDEPENDENTEI SI SUVERANITATII NATIONALE, NEAMESTECULUI IN TREBURILE INTERNE SI AVANTAJULUI RECIPROC.” (NICOLAE CEAUSESCU. Raport la cel de-al XIII-lea congres al partidului comunist roman, Bucuresti, Editura politica, 1984 p. 82-83).

ADRIAN NASTASE: “DIMENSIUNI CONCEPTUALE ALE PROBLEMATICII DREPTURILOR OMULUI IN CONTEXT EUROPEAN”, IN REVISTA ROMANA DE STUDII INTERNATIONALE, REVISTA A ACADEMIEI DE STIINTE SOCIALE SI POLITICE A RSR, MAI-IUNIE 1985, P. 231-236

In etapa actuala se manifesta o puternica influenta a unor factori economici, culturali si ideologici asupra drepturilor omului, avind ca rezultat accentuarea dimensiunilor lor colective.

Formarea unor noi drepturi ale omului reprezinta rezultatul unei situatii accentuate a disfunctionalitatilor ordinii mondiale actuale, sub aspect militaro-strategic si economic. ASTFEL, SPRE EXEMPLU, CURSA INARMARILOR, NIVELUL INARMARILOR – MAI ALES AL CELOR NUCLEARE – PUN IN PRIMEJDIE, SUB ASPECT POTENTIAL, ASA CUM A ARATAT IN NUMEROASE RINDURI PRESEDINTELE ROMANIEI, TOVARASUL NICOLAE CEAUSESCU, INSASI EXISTENTA OAMENILOR.

Ca atare, dreptul la viata, la existenta nu mai poate fi privit sub dimensiunea sa traditional interna ci, in primul rind, sub dimensiunea sa internationala, ca drept la pace, printr-o corelatie necesara cu procesul dezarmarii.

ASA CUM ARATA PRESEDINTELE NICOLAE CEAUSESCU, “EXISTA, FARA INDOIALA, O STRINSA LEGATURA INTRE INDEPENDENTA NATIONALA SI LIBERTATEA INDIVIDUALA. PRIVIND LUMEA DE ASTAZI, CONSTATAM CA ATUNCI CIND UN POPOR NU ESTE PE DEPLIN INDEPENDENT, NU SE POATE ASIGURA NICI LIBERTATEA INDIVIDUALA.” (NICOLAE CEAUSESCU, Interviu acordat ziarului “Le Figaro”, 30 august 1978, in vol. Romania pe drumul construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate, vol. 16, Bucuresti, Editura politica, 1979, p. 587)

IN LITERATURA JURIDICA ROMANEASCA S-A ARATAT – IN MOD CORECT, DUPA TARA NOASTRA, – CA PROMOVAREA SI RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI REPREZINTA O PROBLEMA INTERNA A FIECARUI STAT.

IN OPINIA NOASTRA, PRINCIPIUL RESPECTARII DREPTURILOR OMULUI NU ESTE UN PRINCIPIU FUNDAMENTAL – EL NEINDEPLININD CRITERIILE NECESARE IN ACEST SENS (IN SPECIAL APLICABILITATEA PENTRU TOATE RELATIILE DINTRE STATE) – CI UN PRINCIPIU DE RAMURA.

PROBLEMATICA DREPTURILOR OMULUI IN CADRUL EUROPEAN ESTE INCARCATA DE TENSIUNEA EXISTENTA IN RELATIILE INTERNATIONALE, DE INCERCARILE DE A TRANSFORMA DREPTURILE OMULUI INTR-UN INSTRUMENT DE LUPTA POLITICA, DE CONCEPTIILE DIFERITE  CARE – IN MOD OBIECTIV – STAU LA BAZA APLICARII DREPTURILOR OMULUI IN FIECARE TARA.

ADRIAN NASTASE: RAPORTUL DINTRE PRINCIPIILE DREPTULUI INTERNATIONAL SI PRINCIPIILE DE POLITICA EXTERNA A STATELOR, IN REVISTA ROMANA DE STUDII INTERNATIONALE, MAI – IUNIE 1986, P. 183-184

REFERINDU-SE LA SEMNIFICATIA PRINCIPIILOR DREPTULUI INTERNATIONAL PENTRU POLITICA EXTERNA ROMANEASCA, PRESEDINTELE NICOLAE CEAUSESCU ARATA: “NOI CONSIDERAM CA, INTR-UN ANUMIT SENS, ACESTE PRINCIPII SINT PENTRU SOCIETATEA OMENEASCA DE ASTAZI, PENTRU RELATIILE DE COLABORARE IN LUME, ASA CUM SINT APA SI AERUL PENTRU EXISTENTA OMULUI. CUM AM PUTEA SA RENUNTAM LA APA SI LA AER? AR INSEMNA SA RENUNTAM LA VIATA. NU, NU PUTEM RENUNTA LA ACESTE PRINCIPII, PENTRU CA ELE CONSTITUIE CONDITIA VIETII NOASTRE INDEPENDENTE SI LIBERE A TUTUROR NATIUNILOR LUMII… ESTE, DE ACEEA, NECESARA AFIRMAREA IN DREPTUL INTERNATIONAL A PRINCIPIILOR NOI REZULTATE DIN EVOLUTIA ISTORICA, DIN ASPIRATIILE DE AZI ALE OMENIRII, PRECUM SI DESFASURAREA ENERGICA A LUPTEI PENTRU IMPUNEREA ACESTOR PRINCIPII IN PRACTICA RELATIILOR INTERSTATALE.” (NICOLAE CEAUSESCU, Romania pe drumul construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate, vol. 5, Bucuresti, Editura politica, 1971, p. 918).

ADRIAN NASTASE: “ANUL INTERNATIONAL AL PACII – OBIECTIVE, STRUCTURI, REZULTATE”, IN STUDII SI CERCETARI JURIDICE, REVISTA A ACADEMIEI DE STIINTE SOCIALE SI POLITICE A RSR, NR. 4, OCTOMBRIE-DECEMBRIE 1986, P. 317-323

Anul International al Pacii (AIP) si-a propus sa constituie un cadru larg pentru examinarea responsabila a situatiei internationale actuale si pentru elaborarea unei strategii actionale care sa se traduca in masuri concrete de promovare si mentinere a pacii.

IN ACELASI CONTEXT SE SITUEAZA SI CHEMAREA PRESEDINTELUI ROMANIEI, TOVARASUL NICOLAE CEAUSESCU: ?SA MARCAM ANUL INTERNATIONAL AL PACII PRIN ACORDURI SI PASI CONCRETI PE CALEA DEZARMARII, COLABORARII SI PACII? (NICOLAE CEAUSESCU, Cuvintare la plenara Comitetului Central al Partidului Comunist, 2 aprilie 1986, Bucuresti, Editura politica, 1986, p. 28)”.

ASA DUPA CUM ARATA TOVARASUL NICOLAE CEAUSESCU, ?SITUATIA INTERNATIONALA CONTINUA SA FIE GRAVA. DE ACEEA, IN CONTINUARE ESTE NECESAR SA PUNEM PE PRIMUL PLAN LUPTA PENTRU DEZARMARE, IN PRIMUL RIND PENTRU DEZARMAREA NUCLEARA, LUPTA IMPOTRIVA MILITARIZARII COSMOSULUI, PENTRU APARAREA PACII – BUNUL CEL MAI DE PRET AL INTREGII OMENIRI. ? (NICOLAE CEAUSESCU, Cuvintare la plenara Comitetului Central al Partidului Comunist, 2 aprilie 1986, Bucuresti, Editura politica, 1986, p. 25).

ADOPTAREA UNUI ASTFEL DE PROGRAM, ALE CARUI LINII GENERALE AU FOST PREZENTATE DE SECRETARUL GENERAL AL PARTIDULUI IN CUVINTAREA SA LA ADUNAREA SOLEMNA ORGANIZATA LA 8 MAI 1986 CU PRILEJUL ANIVERSARII A 65 DE ANI DE LA FAURIREA PARTIDULUI COMUNIST ROMAN, REPREZINTA O NECESITATE VITALA A TUTUROR POPOARELOR, DEOARECE, DUPA CUM SUBLINIA SECRETARUL GENERAL AL PARTIDULUI, “PACEA, SECURITATEA, NU SE POT ASIGURA PRIN FORTA, PRIN PACTE MILITARE! PACEA SE POATE ASIGURA NUMAI PRIN DEZARMARE, PRIN COLABORARE EGALA INTRE TOATE NATIUNILE LUMII!” (NICOLAE CEAUSESCU, Cuvintare la plenara Comitetului Central al Partidului Comunist, 2 aprilie 1986, Bucuresti, Editura politica, 1986, p. 26).

DUPA CUM ARATA TOVARASUL NICOLAE CEAUSESCU, “TRAIM INTR-O EPOCA IN CARE ROLUL MASELOR POPULARE, AL POPOARELOR DEVINE TOT MAI PUTERNIC IN VIATA INTERNATIONALA. UNITE, ACESTE FORTE POT DETERMINA UN CURS POZITIV AL RELATIILOR INTERNATIONALE, POT INFLUENTA POLITICA GUVERNELOR SPRE ADOPTAREA UNOR MASURI RESPONSABILE PE LINIA DEZARMARII, PENTRU EDIFICAREA UNEI LUMI A PACII SI BUNASTARII” (NICOLAE CEAUSESCU, Cuvintare la plenara Comitetului Central al Partidului Comunist, 2 aprilie 1986, Bucuresti, Editura politica, 1986, p. 28)

ADRIAN NASTASE: EVOLUTII CONCEPTUALE SI NORMATIVE IN DOMENIUL DEZARMARII”, IN REVISTA ROMANA DE STUDII INTERNATIONALE, REVISTA A ACADEMIEI DE STIINTE SOCIALE SI POLITICE A RSR,  ANUL XXI, NR. 2 (87), 1987, P. 103-109

REFERINDU-SE LA DIFICULTATILE IN PROCESUL NEGOCIERILOR DE DEZARMARE, TOVARASUL NICOLAE CEAUSESCU ARATA RECENT CA UNA DINTRE CONCLUZIILE INTILNIRII LA NIVEL INALT SOVIETO-AMERICANE DIN ISLANDA ESTE ACEEA CA “PROBLEMELE MONDIALE NU SE POT SOLUTIONA NUMAI DE CELE DOUA MARI PUTERI SI CA ESTE NECESARA PARTICIPAREA ACTIVA A TUTUROR STATELOR SI POPOARELOR, FARA DEOSEBIRE DE MARIME SAU ORINDUIRE SOCIALA, LA REZOLVAREA LOR” (NICOLAE CEAUSESCU, Activitatea internationala a Romaniei privind dezvoltarea relatiilor politico-economice, a colaborarii multilaterale cu toate statele, participarea activa la solutionarea problemelor complexe ale vietii mondiale prin dialog si negocieri, la lupta prin dezarmare si pace in lume, Cuvintare la sesiunea Marii Adunari Nationale, 23 octombrie 1986, in SCINTEIA, 24 octombrie 1986.
O IMPORTANTA DEOSEBITA CAPATA RECENTA INITIATIVA SI ACTIUNE UNILATERALA A ROMANIEI DE REDUCERE DE 5 LA SUTA A ARMAMENTELOR, SI CHELTUIELILOR MILITARE. DUPA CUM ARATA, IN ACEST SENS, PRESEDINTELE NICOLAE CEAUSESCU “INTELEGEM CA MASURILE PE CARE LE IA ROMANIA NU POT SCHIMBA CURSUL DE INARMARE, DAR AM AJUNS LA CONCLUZIA CA POT EXERCITA O INFLUENTA SI POT DEMONSTRA CA TREBUIE – PORNIND DE LA RASPUNDEREA FATA DE VIITORUL POPOARELOR, AL TINERETULUI, AL COPIILOR – SA SE TREACA DE LA DECLARATII LA FAPTE. IN ACEST SENS, AM CONSTATAT CA ESTE BINE, CA ESTE NECESAR SA TRECEM LA REDUCEREA UNILATERALA A ARMAMENTELOR SI CHELTUIELILOR MILITARE” (NICOLAE CEAUSESCU, Cuvintare la marea adunare populara din capitala, in SCINTEIA, 22 noiembrie 1986).

ADRIAN NASTASE: “DREPTUL LA PACE SI INSTITUTIA DREPTURILOR OMULUI”, IN REVISTA ROMANA DE STUDII INTERNATIONALE, REVISTA A ACADEMIEI DE STIINTE SOCIALE SI POLITICE A RSR, NR. 2 (87), 1987, P. 152-154

DREPTUL LA PACE – CA DREPT AL OMULUI – ARE PROFUNDE RADACINI ETICE IN FAPTUL CA PACEA S-A GASIT INTOTDEAUNA IN VIRFUL VALORILOR SI IDEALURILOR ETICE ALE UMANITATII. ACEASTA ESTE CU ATIT MAI EVIDENT IN LUMEA CONTEMPORANA, IN CARE UN RAZBOI NUCLEAR GLOBAL AR INSEMNA DISTRUGEREA OMULUI CA SPECIE. “ASTAZI, MAI MULT CA ORICIND – ARATA PRESEDINTELE NICOLAE CEAUSESCU – PE PRIMUL PLAN STA ASIGURAREA PACII, INDEPENDENTEI, A DREPTURILOR POPOARELOR DE A FI LIBERE, A DREPTULUI OMENIRII LA VIATA SI PACE. SE DISCUTA MULT IN LUME DESPRE DREPTURILE OMULUI, DAR SE UITA, SAU NU SE VREA SA SE IA IN SEAMA DREPTUL FUNDAMENTAL AL FIECARUI POPOR, AL OMULUI, LA INDEPENDENTA, LA PACE, LA VIATA”. (NICOLAE CEAUSESCU, Romania pe drumul construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate, vol. 20, Bucuresti, Editura politica, 1981, p. 45-46).
Conceptia romaneasca despre pace infatiseaza o viziune novatoare si constructiva, ce confera acestui deziderat general uman trasaturi si implicatii noi, conotatii calitativ diferite, care definesc o pace autentica, intemeiata pe echitate, pe relatii noi, pe preeminenta dreptului asupra fortei intr-o societate eliberata de cosmarul razboiului.

POLITICA EXTERNA A ROMANIEI SOCIALISTE ACORDA O INSEMNATATE CU TOTUL PRIORITARA PROBLEMELOR PACII SI DEZARMARII.

VIZIUNEA ROMANEASCA A PACII, CONCEPTIA PRESEDINTELUI NICOLAE CEAUSESCU DE FUNDAMENTAREA A DREPTULUI LA PACE, IN TOATE DIMENSIUNILE SALE, PUN ACCENTUL PE FAPTUL CA ACEST DREPT RECLAMA O RESPONSABILITATE SPECIALA DE CONSTRUIRE GRADUALA A PACII, INCLUSIV SUB ASPECTUL SAU ECONOMIC.

ADRIAN NASTASE: “SUVERANITATEA SI DREPTURILOR OMULUI”, IN REVISTA ROMANA DE STUDII INTERNATIONALE, REVISTA A ACADEMIEI DE STIINTE SOCIALE SI POLITICE A RSR, NR. 5 (103), SEPTEMBRIE – OCTOMBRIE 1989, P. 442-449
ASA DUPA CUM ARATA TOVARASUL NICOLAE CEAUSESCU, “TREBUIE SA SE PORNEASCA IN TOATE IMPREJURARILE DE LA ADEVARUL CA PRINCIPIUL SUVERANITATII ESTE UNIVERSAL VALABIL SI ACELASI PENTRU TOATE STATELE, INDIFERENT DE MARIME SAU DE ORINDUIREA LOR SOCIALA, CA EL NU POATE FI CONCEPUT DECIT INTR-UN SINGUR SENS SI IN NICI UN CAZ NU POATE FI APLICAT SAU INTERPRETAT IN MOD DIFERIT FATA DE O TARA SAU ALTA” (NICOLAE CEAUSESCU, Romania pe drumul construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate, vol. 12, Bucuresti, Editura politica, 1976, p. 301-302).

CA ATARE, SE EVIDENTIAZA O DEPARTAJARE FUNCTIONALA INTRE ORDINEA INTERNA SI CEA INTERNATIONALA, IN SENSUL CA PROTECTIA DREPTURILOR OMULUI INTRA IN COMPETENTA INTERNA A STATELOR – CHIAR DACA STATELE RESPECTIVE AU DEVENIT PARTI LA TRATATELE INTERNATIONALE IN MATERIE – IN TIMP CE PROMOVAREA DREPTURILOR OMULUI POATE FI REALIZATA SI IN PLAN INTERNATIONAL, EA NEMAIFIIND EXCLUSIV IN COMPETENTA INTERNA A ACESTOR.
Excluzind, de aceea, situatiile unor violari ale drepturilor omului avind un caracter masiv si sistematic, care pun in pericol pacea si securitatea internationala, asa cum arata G. von Glahn, in stadiul actual al dreptului international, “NICI UN STAT NU ARE DREPTUL DE A INTERVENI IN VREUN FEL PENTRU A IMPUNE DREPTURILE OMULUI IN ALT STAT”.

Independent de ideea legitimarii interventiilor umanitare, s-a incercat si se incearca in continuare justificarea – in general – a amestecului strain in problemele ce tin de protectia interna a drepturilor omului.

NU POATE FI ACCEPTATA IDEEA DUPA CARE STATELE POT SA IA IN STAREA ACTUALA A DREPTULUI INTERNATIONAL MASURI “UNILATERALE” DE ASIGURARE A PROTECTIEI “INTERNATIONALE” A DREPTURILOR OMULUI. IN OPINIA LUI R. PINTO, PE CARE NU O IMPARTASIM, ACESTEA AR CUPRINDE “IN MOD SPECIAL ANCHETE ASUPRA SITUATIEI DREPTURILOR OMULUI, PUBLICITATEA DATA ACESTOR ANCHETE, MASURI LEGISLATIVE DESTINATE SA PREVINA, SA IMPIEDICE SAU SA FACA SA INCETEZE VIOLAREA DREPTURILOR OMULUI DE CATRE ALTE STATE, ASISTENTA DATA VICTIMELOR VIOLARILOR DREPTURILOR OMULUI SI INTERVENTIA PE LINGA AUTORITATILE GUVERNAMENTALE ALE STATELOR VINOVATE DE VIOLARE DREPTURILOR OMULUI”.

Un “aliat” tot mai activ in cautarea cailor de “evitare” a prerogativelor suveranitatii in domeniul drepturilor omului il reprezinta in prezent organizatiile internationale neguvernamentale (O.N.G.). NEDORIND SA FIE ACUZATE DE ATINGERI LA ADRESA SUVERANITATII, UNEORI “GUVERNELE SAU ORGANIZATIILE INTERGUVERNAMENTALE UTILIZEAZA O.N.G.-URILE CA INSTRUMENTE DISCRETE ALE POLITICII LOR PE TEREN”. ASA CUM ARATA IN ANUMITE OPINII, UNELE DINTRE ELE POT FI CREATE PENTRU A INDEPLINI MISIUNI PE CARE GUVERNELE NU DORESC SA LE INDEPLINEASCA IN MOD DIRECT SAU CA “UMBRELE” PENTRU TRANSFERUL RASPUNDERII DECIZIILOR POLITICE. IN ACEST CAZ, SINTEM IN PREZENTA UNOR O.N.G.-URI INITIATE DE CATRE STAT CA ADEVARATE “SUBMARINE” ALE ACESTUIA. “ELE SERVESC PENTRU A MASCA UN CONFLICT IDEOLOGIC INTRE STATUL PE CARE IL REPREZINTA SI ALTE STATE CU CARE STATUL DE ORIGINE NU DORESTE SA ANGAJEZE UN DIALOG DIPLOMATIC DE FOND”.

Confruntarea in materia drepturilor omului are la baza, fara indoiala, un element ideologic si presupune anumite obiective politice. Ea este in acelasi timp un duel intre diferite tipuri de abordari, si anumite valori preferate. Rezultatul este o anumita “violenta simbolica” si un proces de “aculturatie”, pentru a folosi concepte din sociologie, care implica sau tind la o modificare a modelului atacat: penetrarea lui de valorile si simbolurile sistemului mai “puternic”.

DREPTURILE OMULUI POT SERVI ASTFEL SI UNOR SCOPURI DE MANIPULARE PLURIFORMA (BAZATA INCLUSIV PE UTILIZAREA PUR SEMANTICA A CONCEPTULUI), COMPONENTA LOR IDEOLOGICA FIIND AMPLIFICATA DE DEZVOLTAREA MASIVA A MIJLOACELOR DE COMUNICATIE IN MASA SI DE APELUL LA ELEMENTE EMOTIONALE.

Prin problematica drepturilor omului sint vizate, de fapt, locul omului in societate si insasi orinduirea sociala a anumitor state sau elemente centrale ale configuratiei politico-economice a acestora, considerindu-se ca realizarea conformitatii cu “modelul” optim nu se poate face decit printr-o abordare de tip individualist, favorizarea mecanismelor de “piata” si in ultima instanta, parasirea caii socialiste -care nu ar putea asigura respectarea “acestor” drepturi. Deoarece insa “coexistenta pasnica” presupune respectarea reciproca a orinduirii social-politice (obligatie continuta in numeroase documente internationale), calea la care se recurge uneori este cea indirecta, a drepturilor omului, cu rezonanta emotionala ridicata in opinia publica. RECUNOASTEREA INSA A UNOR ORINDUIRI SOCIAL-POLITICA DIFERITE PRESUPUNE SI RECUNOASTEREA LEGITIMITATII UNOR ABORDARI DIFERITE PRIVIND DREPTURILE OMULUI. ASA DUPA CUM ARATA TOVARASUL NICOLAE CEAUSESCU, “IN FIECARE DIN TARILE EUROPENE, CA DE ALTFEL IN INTREAGA LUME, SINT MULTE PROBLEME ECONOMICE, SOCIALE, INCLUSIV UMANITARE, DE SOLUTIONAT. NIMENI NU POATE PRETINDE CA ARE DREPTUL SA IMPUNA MODUL SAU DE GINDIRE SI SOLUTIONARE A PROBLEMELOR. O ASEMENEA CALE ESTE SORTITA ESECULUI SI NU POATE DUCE DECIT LA INCORDARE IN RELATIILE DINTRE STATE ” (NICOLAE CEAUSESCU, Cuvintare la plenara CC al PCR, 14 aprilie 1989, in SCINTEIA, 15 aprilie 1989).

Mugur Ciuvică
Miliţia Spirituală