Toată lumea ştie că avem o cooperativă în fotbal. Ce înseamnă acest lucru? Unii conducători din fotbal se prefac că participă la o luptă sportivă, în timp ce, în realitate, meciurile sînt aranjate în culise. Spectatorii şi telespectatorii plătesc ca să vadă o bătălie trucată, al cărei învingător este stabilit dinainte.
Exact aceleaşi reguli guvernează şi cooperativa politică. Asistăm la un simulacru de luptă politică, în care liderii partidelor parlamentare apar în mass-media, iniţiază moţiuni de cenzură, strigă, se încruntă, ameninţă. Cetăţenii plătesc salariile pentru guvernanţi şi parlamentari şi sînt îndemnaţi să voteze pentru a primi în schimb un spectacol de prost gust în spatele căruia se ascund interesele mafiote comune ale reprezentanţilor tuturor partidelor parlamentare.
Toată lumea din politica românească vorbeşte de corupţie, de afaceri ilegale şi de averi ilicite. În acest timp, însă, cooperativa lucrează. Pesedişti, penelişti, pedişti şi peremişti colaborează, acumulînd împreună averi uriaşe.
Mă voi opri astăzi la două cazuri despre care s-a vorbit mult în ultimii doi ani: SNTR şi RAFO. În ambele cazuri avem de a face cu declaraţii sforăitoare ale liderilor opoziţiei parlamentare menite să dea impresia unei dezbateri politice autentice. În moţiunea de cenzură intitulată „Mafia sufoca România”, PNL, PD şi PRM cereau, în luna martie 2003, anchetarea modului în care s-a realizat privatizarea RAFO şi SNTR. În acelaşi timp, însă, în aceste afaceri sînt implicaţi oameni din toate partidele parlamentare.
Cei doi lideri ai alianţei PNL-PD au criticat, în repetate rînduri, afacerile realizate prin intermediul SNTR. Într-o conferinţă de presă ţinută în urmă cu trei săptămîni, Theodor Stolojan şi Traian Băsescu cereau „finalizarea imediată” a anchetei referitoare la privatizarea SNTR. La rîndul său, Corneliu Vadim Tudor s-a prezentat de mai multe ori ca un luptător înfocat împotriva „mafiei de la SNTR”.
Poziţia alianţei PNL-PD şi a PRM faţă de afacerile de la SNTR este cu totul surprinzătoare. Unul dintre argumentele principale care pun sub semnul îndoielii vînzarea SNTR pentru doar 1,6 milioane de euro îl reprezintă faptul că SNTR deţine, prin intermediul firmei Dragon Medical Complex SA, un teren în Băneasa în valoare de 10 milioane de euro. În momentul în care PNL, PD şi PRM depuneau moţiuni de cenzură şi solicitau anchete publice, în presă apăruse deja acţionariatul Dragon Medical Complex SA. Între acţionari îi găsim pe Ioan Niculae, unul dintre principalii sponsori ai PSD, pe Elena Stolojan, soţia lui Theodor Stolojan, co-preşedintele Alianţei PNL-PD, şi pe Mitică Dragomir, mîna dreaptă a lui Corneliu Vadim Tudor, preşedintele PRM. Alături de ei se află o întreagă listă de firme implicate în cele mai mari scandaluri de după 1990: Societatea Naţională Tutunul Românesc (SNTR), Biroul de Turism pentru Tineret (BTT) (transformat ulterior în Biroul de Turism şi Tranzacţii), IIRUC – întreprinderea de stat care, tot în 1991, devenea asociat în MegaPower, Centrocoop – care a girat furtul banilor de la FNI, Dacia Felix Tour – parte din firma devalizată de Sever Mureşan. Printre administratorii Dragon Medical Complex îl găsim pe Marcel Cadar, numit de PSD în 2001 director al SNTR şi rămas în aceasta funcţie şi după cele două privatizări ale companiei din 2001 şi 2004.
Ce este, de fapt, Dragon Medical Complex? Această firmă a fost creată în 1991, într-o perioadă în care se puneau bazele marilor afaceri care aveau să falimenteze România (Bancorex, Banca Agricolă, Caritas, reţelele de contrabandă cu petrol şi ţigări ş.a.m.d). Mecanismul ingineriei Dragon Medical Complex a fost simplu. O mare firmă de stat, SNTR, care a pus la dispoziţie terenul din Băneasa, s-a asociat cu o serie de alte firme şi cu mai multe persoane private care doreau să profite de pe urma unei afaceri cu statul.
Cum s-a făcut această asociere? SNTR nu a dat un anunţ public prin care să-i invite pe toţi cei interesaţi de o afacere cu un teren în Băneasa. Persoanele private care au înfiinţat firma erau persoane avizate, deja legate de interese comune cu SNTR. Elena Stolojan, soţia primului ministru de la acea dată, era, în 1991, principalul furnizor de materie primă auxiliară al SNTR. Mitică Dragomir urmărea obţinerea clădirii în care şi-a amenajat unul dintre restaurantele sale (Laguna Blue). Ioan Niculae dorea obţinerea controlului asupra întregului SNTR.
Elena Stolojan, Mitică Dragomir şi Ioan Niculae au rămas pînă azi acţionari ai Dragon Medical Complex. În anul 2000, ei s-au opus, în Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA), încercării conducerii de la acea vreme a SNTR de a dizolva firma, intenţie abandonată, de altfel, după instalarea de către PSD a directorului Marcel Cadar, în 2001.
La ora actuală, cota participării persoanelor fizice în acţionariatul Dragon Medical Complex este foarte mică. Cu toate acestea, Theodor Stolojan nu îi cere soţiei sale să renunţe la parteneriatul de afaceri cu oamenii PSD şi PRM, iar Corneliu Vadim Tudor nu îi cere candidatului PRM la Primăria Capitalei să se retragă din parteneriatul cu soţia şefului PNL şi cu sponsorul PSD. Motivul este simplu: prezenţa în acţionariat le dă reprezentanţilor PSD, PNL şi PRM posibilitatea de a participa la împărţirea prăzii. În timp ce mascarada politicienilor continuă, puterea şi opoziţia îşi dau mîna într-o afacere de milioane de euro. Liderii PNL-PD şi PRM se prefac că sînt indignaţi de o afacere la care, în realitate, iau parte. Ionel Blănculescu de la PSD răspunde „indignării” opoziţiei, prefăcîndu-se că face un control în urma căruia albeşte întreaga afacere şi toată lumea este mulţumită.
Dragon Medical Complex este o afacere mare, de milioane de euro. RAFO este însă o afacere uriaşă, de sute de milioane de euro. Ca şi Dragon Medical Complex, RAFO este o afacere a cooperativei politice.
Şi în cazul RAFO avem de a face cu poziţii critice de faţadă ale opoziţiei parlamentare menite să ascundă implicarea întregii cooperative în această afacere.
Pe de o parte, RAFO a reprezentat şi ea unul dintre subiectele moţiunii de cenzură PNL-PD-PRM din 2003. Încă din februarie 2002, Traian Băsescu considera afacerea RAFO drept „o ticăloşie guvernamentală validată de Adrian Năstase”. Corneliu Vadim Tudor a vorbit în repetate rînduri despre „escrocheriile care se petrec la RAFO”. În martie 2004, conducerea PNL a hotărît să adreseze public Parchetului Naţional Anticorupţie cererea de începere a cercetărilor în cazul privatizării rafinăriei din Oneşti.
Pe de altă parte, RAFO este un exemplu tipic de afacere de pe urma căreia se îmbogăţesc şi liderii puterii şi cei ai opoziţiei parlamentare.
Istoria RAFO este cunoscută. Avem de a face cu o inginerie financiară pusă la cale de grupul Hrebenciuc – Iacubov – Temeşan, la care s-a alăturat, fără nici o reţinere, şi liderul PNL Vaslui, Ion Vrînceanu. Acest grup a urmărit şi a reuşit deturnarea unor sume uriaşe prin neplata impozitelor şi taxelor către statul român, dar şi a ţiţeiului primit de la Petrom.
În toamna lui 2003, RAFO Oneşti a fost cumpărată de firma Balkan Petoleum din Marea Britanie, trecînd astfel de la o aripă a cooperativei politice la alta: de la aripa Hrebenciuc – Iacubov, la aripa Talpeş – Tender – Stolojan (protejată de Ion Iliescu).
Acţionar la Balkan Petroleum este firma V.G.B. Invest condusă de Octavian Iancu, un apropiat al lui Ovidiu Tender. Octavian Iancu este omul care i-a dat un milion de dolari lui Dan Iosif, consilier de stat la Administraţia Prezidenţială, bani cu care acesta şi-a cumpărat un hotel şi o mină.
Ca o dovadă în plus a complexităţii cooperativei politice, alături de Octavian Iancu, acţionar la firma V.G.B. Invest este şi Mihaela Ene, sora urmăritului general Gabriel Bivolaru, fost deputat PSD.
Regula de bază a cooperativei este, însă, ca în afaceri să fie implicaţi şi reprezentanţi ai opoziţiei parlamentare. Aşa se face că V.G.B., firmă controlata de PSD, a cedat administrarea rafinăriei RAFO unei alte firme, V&V Trading Company, firmă controlată de PNL.
Acţionar la V&V Trading este liberalul Marin Anton, partener de afaceri al lui Theodor Stolojan la firma Tofan Grup. Chiar Theodor Stolojan l-a impus pe vicepreşedintele Tofan Grup, Marin Anton, pe listele electorale ale PNL în 2000. Ca urmare a sprijinului lui Stolojan, Marin Anton a devenit deputat liberal de Ilfov şi membru în Comisia pentru Industrii şi Servicii a Camerei Deputaţilor. Deputatul PNL Marin Anton, care în 2000 publica lucrarea Reingineria şi drumul spre excelenţă participă acum direct la ingineria financiară RAFO din care statul român a pierdut deja peste 400 de milioane de euro, bani care au ajuns în conturile cooperativei politice.
În rezumat:
Proprietari ai RAFO sînt acum oamenii PSD-ului prin firma V.G.B., iar administratori sînt oamenii PNL-ului prin firma V&V. Ambele firme au fost create în perioada 2001-2002, parcă special pentru afacerea RAFO.
V.G.B. are ca principal obiect de activitate fabricarea produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului, iar V&V, consultanţa pentru afaceri şi management. Capitalul social însumat al celor doua firme nu depăşeşte 2000 de euro (76 milioane de lei).
Pentru ca circul să fie total, conducerea PNL-PD cere PNA să cerceteze ilegalităţile unei afaceri administrate de Marin Anton, deputat PNL şi omul lui Theodor Stolojan.
În fine, pentru ca mascarada să fie completă, intră în joc şi Talpeş şi Corneliu Vadim Tudor. Ultimul lucru pe care-l face Ioan Talpeş la Cotroceni este să-i trimită un Armaghedon lui Vadim Tudor în care vorbeşte despre nereguli în privatizarea Petromidia, rafinăria adversarului lui Stolojan din PNL, Dinu Patriciu.
Nu este lipsit de interes să vi-l prezentăm şi pe cel care a scris Armaghedonul trimis de Talpeş lui Vadim şi prezentat de acesta din urmă într-o conferinţă de presă. Autorul se numeşte Paul Sârbu şi este nimeni altul decît ofiţerul din Ministerul de Interne însărcinat în 2000 cu anchetarea afacerilor Costea – afişe electorale şi Costea – Agroholding. Omul care l-a anchetat pe Ion Iliescu în 2000 a devenit, după alegeri, unul dintre oamenii de încredere ai aceluiaşi Ion Iliescu. Avansat de actualul preşedinte la rangul de general de brigadă în anul 2003, Paul Sârbu a fost, pînă acum cîteva săptămîni, mîna dreaptă a lui Ioan Talpeş la Cotroceni, urmîndu-l apoi pe acesta la Guvernul României.
Partidele parlamentare din România au transformat viaţa politică într-un spectacol grotesc. Pe scena politică, opoziţia acuză puterea de afaceri ilegale. Puterea îşi vede însă nestingherită de treabă pentru că, în spatele scenei, oamenii puterii şi cei ai opoziţiei şi-au dat de mult mîna, fiind parteneri în toate afacerile cooperativei politice.
În 27 ianuarie 2004, purtătorul de cuvînt al PNL, Eugen Nicolăescu, a cerut demisia lui Ovidiu Muşestescu pe motiv că, „în cazul SNTR, vorbim despre o privatizare frauduloasă”. Principalul argument al fraudei la privatizare îl reprezintă valoarea terenului de 10 milioane de euro deţinut de Dragon Medical Complex în Băneasa. Îi cer preşedintelui PNL, Theodor Stolojan, să explice public ce rol a jucat soţia sa, acţionar la Dragon Medical Complex, în această „privatizare frauduloasă”.
În urmă cu două săptămîni, pe 18 martie 2004, conducerea PNL a cerut Parchetului Naţional Anticorupţie să înceapă cercetările în cazul afacerii RAFO.
Pentru a uşura ancheta PNA, îi solicităm preşedintelui PNL, Theodor Stolojan, să explice public rolul jucat de fostul său partener de afaceri, actualul deputat PNL Marin Anton, în această inginerie financiară.
