Grupul de Investigaţii Politice şi Miliţia Spirituală publică dosarul de cadre al lui  Mihai Avramides, ofiţerul de Securitate care l-a avut ca sursă pe Traian Băsescu.

În 2004 am publicat Registrul cu persoanele din rîndul membrilor PCR pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate. În acest registru, care cuprinde informatorii Securităţii membri de partid din judeţul Constanţa, actualul preşedinte Traian Băsescu, apare la litera B, poziţia 19, ca „sursă” a locotenentului major Mihai Avramides de la Securitatea Port Constanţa începînd cu data de 09.09.1978.

Publicăm astăzi dosarul de cadre al lui Mihai Avramides care confirmă faptul că în perioada august 1977 – august 1982 Mihai Avramides a fost ofiţer operativ principal cu gradul de locotenent major la serviciul Securitate Port Constanţa (UM 0757 – DSS). În această perioadă Avramides a lucrat în „colectivul «navigatori români»“, ocupîndu-se de „navele petroliere”.

Dosarul Avramides este primul dosar de cadre al unui fost securist care devine public. Dosarele de cadre ale ofiţerilor de Securitate reprezintă o sinteză a activităţii acestora.

Dosarul de cadre al colonelului AVRAMIDES NĂSTASE MIHAI, născut pe 22 octombrie 1947 în Galaţi, are numărul 2190. Tatăl ofiţerului se numea Avramidis, dar în 1958 Mihai Avramidis şi-a pierdut certificatul de naştere, iar în duplicatul eliberat i s-a scris numele de Avramides în loc de Avramidis, această greşeală nemaifiind corectată niciodată.

 Cariera lui Mihai Avramides este tipică pentru un ofiţer din Ministerul de Interne comunist. Mihai Avramides a lucrat la două dintre armele MI: penitenciare şi securitate.  De origine socială muncitorească, Avramides s-a angajat în iunie 1967 ca magazioner la Întreprinderea de împletituri Galaţi aparţinînd Direcţiei Generale a Penitenciarelor din MAI. În 1969, a fost selecţionat şi admis la Şcoala militară de ofiţeri activi a Ministerului de Interne de la Băneasa, profil penitenciare, pe care a absolvit-o în 1972, cu gradul de locotenent. A fost repartizat la penitenciarul Galaţi, în funcţia de ofiţer de serviciu, până în 1974, cînd a fost mutat la Şcoala de subofiţeri penitenciare Hîrşova.

În 1977, Avramides a fost numit ofiţer operativ principal I la Serviciul Securitate Port Constanţa. În 1982, a trecut, la cerere, înapoi  în aparatul Direcţiei Generale a Penitenciarelor în funcţia de profesor la Cursul de perfecţionare a cadrelor de penitenciare din Bucureşti. În 1983 a fost numit în funcţia de locţiitor comandant pentru pază şi regim la penitenciarul Brăila, funcţie pe care a ocupat-o pînă în februarie 1990, cînd a fost mutat, pentru cîteva luni, la penitenciarul  Iaşi pe postul de comandant. A revenit la penitenciarul Brăila în funcţia de locţiitor comandant pentru servicii (mai 1990-mai 1995). În cele din urmă a devenit comandant al penitenciarului Brăila în aprilie 1996. În 1998, a fost retrogradat în funcţia de locţiitor al comandantului penitenciarului Brăila, funcţie de pe care a fost trecut în rezervă cu gradul de colonel. În acelaşi an s-a angajat, pentru cîteva luni, consilier juridic-şef birou, la primăria municipiului Brăila. În anul 2000, colonelul Avramides a fost rechemat în activitate şi numit locţiitor al directorului penitenciarului Brăila, funcţie pe care a părăsit-o definitiv în februarie 2002 ca urmare a reorganizării unităţii.

Cariera politică a lui Mihai Avramides a debutat în 1967, cînd a devenit secretar al Comitetului UTC din Întreprinderea de împletituri Galaţi – Direcţia Generală a Penitenciarelor, funcţie pe care a deţinut-o pînă în 1969. Ulterior, Avramides a fost locţiitor al secretarului Comitetului UTC din penitenciarul Galaţi (1973); membru PCR din 1971; secretar al organizaţiei PCR din sectorul operativ şi membru supleant în Comitetul de partid din IJ Brăila al MI (1984-1987). În 1975 a absolvit un curs CEPECA la Academia „Ştefan Gheorghiu”.

În ce priveşte gradele pe care le-a deţinut în ministerul de Interne, Mihai Avramides a fost, pe rînd: locotenent (1972-1976), locotenent major (1976-1982), căpitan (1982-1988), maior (1988-1993), locotenent-colonel (1993-1995), colonel (1995).

În 25 octombrie 1969 Mihai Avamides, în calitate de elev la Şcoala Ministerului de Interne de la Băneasa, a semnat jurămîntul militar în care spunea: „jur să urăsc din adîncul fiinţei mele pe toţi duşmanii patriei şi ai poporului muncitor”.

Mihai Avramides a intrat în Securitate în 1977. După desfiinţarea şcolii de la Hârşova din august 1977 a fost mutat la Inspectoratul Judeţean Constanţa al MI şi numit ofiţer operativ principal I la Serviciul Securitate Port Constanţa (UM 0757-DSS). Pentru a se acomoda cît mai grabnic cu munca de informaţii, Avramides a urmat în perioada februarie-martie 1978, un curs de reciclare pe profil de contrainformaţii în sectoarele economice, la UM 900 (Şcoala de perfecţionare a ofiţerilor de Securitate de la Grădiştea), pe care l-a absolvit cu nota 10.

Din notările de serviciu întocmite anual între 1977 şi 1982 de superiorii lui Avramides, rezultă că, la Securitatea Port Constanţa, ofiţerul „a lucrat în cadrul colectivului navigatori români din serviciul securitate port (…) unde a contribuit la o mai bună cunoaştere a personalului muncitor navigant în perioada cît s-a aflat în staţionare în porturile capitaliste, a reuşit să obţină multe date de interes despre persoane străine ce au preocupări informative formele şi metodele folosite.”

În 1980, Avramides a realizat o serie de „recrutări de bună calitate”, reuşind să intervină „în unele dosare de urmărire informativă cu măsuri corespunzătoare ce au ajutat la clarificarea suspiciunilor.”

În anul 1981 Avramides „a lucrat mai bine cu reţeaua informativă din legătură, activitatea desfăşurată cunoscînd un salt calitativ materializat prin obţinerea şi lucrarea unor informaţii cu valoare operativă pentru munca de securitate, prin cunoaşterea mai corespunzătoare a activităţii marinarilor de pe navele de care răspunde, modul cum acţionează unele elemente din străinătate asupra acestora, stări de pericol şi fapte ce puteau conduce la evenimente cu consecinţe pentru economia naţională (…) au crescut, de asemenea, posibilităţile sale de control informativ asupra elementelor suspecte aflate în preocupările sale, a contribuit mai mult la cunoaşterea şi prevenirea unor acţiuni ale navigatorilor angajaţi în flotă, semnalaţi cu intenţii de evaziune (de a rămîne în străinătate, n.n.), a acţionat combativ pentru îndepărtarea lor.” În finalul Notării din 1981, lui Avramides i se recomandă „să identifice operativ elementele duşmănoase la nivelul personalului navigant”.

Ofiţerul de Securitate Mihai Avramides a avut însă şi probleme. Astfel, în cursul anului 1979, deşi Avramides „s-a implicat mai adînc în problematica situaţiilor operative de pe navele comerciale de care se ocupă”, „ofiţerul a manifestat şi unele lipsuri în activitate ce s-au referit la: – munca cu reţeaua informativă nu s-a desfăşurat la cotele exigenţelor actuale pentru depistarea elementelor aflate în atenţia serviciilor de informaţii străine şi uneori a exploatării informaţiilor de la reţeaua cu domiciliu în alte localităţi; iniţierea unor măsuri simple în dosarele de urmărire şi negăsirea unor surse cu pătrundere pe lângă obiectivele în lucru (DUI „Marcu” şi „Cîrma”); insuficientă atenţie în raportarea unor evenimente din problemă, motiv pentru care a fost pedepsit cu 10 zile de arest cu prestarea serviciului”.  

Serviciul Român de Informaţii a avut grijă ca nici unul dintre dosarele lucrate de-a lungul timpului de Avramides să nu devină public. În 2004, atît CNSAS, cît şi o instanţă de judecată au solicitat explicit SRI Dosarul de Urmărire Informativă (DUI) “Cîrma”. SRI a minţit susţinînd că acest dosar nu există, fapt contrazis acum de dosarul de personal al ofiţerului de Securitate Mihai Avramides.

Mai mult, în 2001, SRI-ul susţinea că nu are habar de activitatea lui Avramides în UM 0757 (1977-1982). La o adresă a penitenciarului Brăila, prin care penitenciarul cerea UM 0764 Constanţa – SRI, să-i comunice adeverinţele cu încadrările în grupele de muncă ale lui Avramides, SRI Constanţa răspunde cu o notă stupefiantă: „(…) vă comunicăm că din verificările efectuate de către noi, rezultă că acesta a fost cadru activ al unităţii noastre, probabil (sublinierea ne aparţine) în perioada menţionată de dumneavoastră în adresă”.

SRI ascunde dosarul “Cîrma”, după cum ascunde şi restul documentelor referitoare la ofiţerul de Securitate Mihai Avramides: dosarul său de cadre, numele informatorilor săi şi notele pe care i le furniza reţeaua sa informativă (formată în cea mai mare parte din navigatori).

Preşedintele Băsescu minte cînd susţine că “a dat” CNSAS-ului toate dosarele fostei Securităţi. În realitate, deţinătorii arhivelor fostei Securităţi (SRI, SIE, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Ministerul Apărării Naţionale, Arhivele Naţionale)  continuă să ascundă numeroase documente între care şi dosarele de cadre ale foştilor angajaţi ai Securităţii.

Astfel, potrivit Raportului de activitate pe 2006, la CNSAS se află doar 102 dosare de cadre ale foştilor ofiţeri de Securitate, deşi în perioada 1948 – 1989, în cadrul Securităţii au activat cel puţin 100.000 de ofiţeri. Evident, printre puţinele dosare de cadre care au ajuns la CNSAS nu se află şi dosarul lui Mihai Avramides.

 La rîndul său, Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS)  s-a transformat dintr-o instituţie de deconspirare a fostei Securităţi, într-una de conspirare a acesteia. Dincolo de atitudinea pasivă şi servilă faţă de deţinătorii de arhivă, Colegiul CNSAS nu permite cercetătorilor acreditaţi accesul la vreunul dintre cele 102 dosare de cadre pe care le are în custodie, nici măcar la dosarele de cadre ale ofiţerilor despre care Colegiul a stabilit că au făcut poliţie politică. De altfel, studierea dosarelor Securităţii de persoane din afara CNSAS este aproape imposibilă.

Grupul de Investigaţii Politice (GIP) şi Miliţia Spirituală  solicită SRI şi CNSAS să publice:

– numele informatorilor din reţeaua folosită de Mihai Avramides în perioada august 1977 – august 1982 în care a fost ofiţer operativ principal cu gradul de locotenent major la serviciul Securitate pentru portul Constanţa (UM 0757 – DSS);

– notele pe care sursele din reţeaua informativă i le-au furnizat lui Mihai Avramides;

– rezultatele muncii operative ale ofiţerului de Securitate Mihai Avramides, inclusiv Dosarele de Urmărire Informativă (D.U.I.) „Marcu” şi „Cîrma”.

Solicităm Colegiului CNSAS ca, în baza caracterizărilor făcute de superiorii lui Mihai Avramides din perioada în care acesta a fost ofiţer de Securitate în Portul Constanţa, să constate faptul că acesta a făcut  „poliţie politică”. Chiar şi pentru actualul Colegiu al CNSAS ar fi foarte dificil să spele un securist care „a acţionat combativ pentru îndepărtarea navigatorilor angajaţi în flotă, semnalaţi cu intenţii de evaziune”, care ”a făcut recrutări de bună calitate”, care “a controlat informativ elementele suspecte aflate în preocupările sale” şi care „a contribuit la o mai bună cunoaştere a personalului muncitor navigant în perioada cît s-a aflat în staţionare în porturile capitaliste”.

 

Mugur Ciuvică – Grupul de Investigaţii Politice

Mihai Burcea, Mihail Bumbeş – Miliţia Spirituală

 

Articole pe aceeași temă: