> P > Parchetul General > În 2005, Parchetul General şi IGPR au constatat că privatizarea ICA SA a fost corectă
În 2005, Parchetul General şi IGPR au constatat că privatizarea ICA SA a fost corectă
În 2005, Dosarul ICA a fost închis de Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Direcţia de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române cu decizii de neîncepere a urmăriri penale. După 2 ani, în timpul campaniei pentru Referendumul de demitere a președintelui Traian Băsescu din 2007, dosarul a fost redeschis de DNA-ul condus de Daniel Morar.
GIP publică Rezoluția din 10 iunie 2005, prin care procurorul Claudia Bobe de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus neînceperea urmăririi penale în Dosarul Nr. 646/P/2004 (Dosarul ICA).
În 2004, Corpul de control al Ministerului Agriculturii a realizat un control la Agenţia Domeniilor Statului (ADS) în legătură cu procesul de privatizare al Institutul de Cercetări Alimentare. În urma acestui control s-a constituit la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dosarul 646/P/2004.
În urma analizării tuturor probelor strânse la dosar, procurorul Claudia Bobe a constatat că:
– licitaţia pentru privatizarea ICA SA a fost corectă;
– Grivco SA, câştigătorul licitaţiei, îşi achitase la zi toate datoriile la stat;
– preţul plătit pentru ICA SA fusese unul corect, care ţinuse cont de valoarea terenului, a clădirilor şi a acţiunilor deţinute de ICA SA la o altă societate comercială.
Corpul de control acuzase faptul că procesul de privatizare nu ar fi respectat legislaţia în vigoare deoarece ICA nu apărea pe lista societăţilor comerciale din subordinea ADS care fac obiectul privatizării. Procurorul a constatat că, în realitate, Ministerul Agriculturii „aprobase prin Ordinul 819/2003 Lista societăţilor comerciale care fac obiectul privatizării, listă pe care se află nominalizată şi SC Institutul de Cercetări Alimentare SA”. Lista fusese publicată în Monitorul Oficial nr. 2557 din 22.10.2003.
Corpul de control acuzase faptul că Grivco SA nu ar fi respectat caietul de sarcini al licitaţiei prin neprezentarea certificatelor fiscale din conţinutul cărora să rezulte achitarea la zi a datoriilor la stat. Procurorul a constatat că, în realitate, „SC Grivco SA, cu ordinele de plată nr. 1013/26.08.2003, nr. 1014/25.08.2003, nr. 1015/25.08.2003, nr. 1016/25.08.2003 şi nr. 1017/26.08.2003, a achitat plata impozitelor, a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor către Trezoreria sector 1 în sumă totală de 5.086.798.158 lei, fapt ce rezultă şi din extrasele de cont din 26.08.2003 emise de Banca Românească – Sucursala Băneasa”.
Corpul de control acuzase faptul că în stabilirea preţului de vânzare a ICA SA nu a fost luată în considerată valoarea de piaţă a terenului deţinut de aceasta. Procurorul a constatat că, în realitate, evaluarea terenului fusese realizată în anul 2002 de o firmă de specialitate independentă. În urma acestei evaluări „prin procesul verbal nr. 4/10.02.2003 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor şi prin Actul adiţional nr. 116/19.02.2003, s-a hotărât majorarea capitalului social al SC ICA SA, prin aducerea aportului în natură constând în teren 36676,79 mp în valoare de 1.498.131.000 lei”.
Corpul de control acuzase faptul că în capitalul social al SC ICA SA nu fusese inclusă reevaluarea clădirilor institutului. În realitate, procurorul a constat că reevaluarea clădirilor fusese inclusă în capitalul social de 1.604.826.000 al ICA SA de la data de 31 decembrie 2001.
Corpul de control al Ministerului Agriculturii acuzase neincluderea în preţul de vânzare a celor 40% din acţiuni deţinute de ICA SA la Bioprod SA. Procurorul a constatat că valoarea acţiunilor deţinute de ICA SA la Bioprod s-a regăsit în preţul de vânzare.
În urma tuturor acestor verificări, în 10 iunie 2005, procurorul Claudia Bobe de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus „neînceperea urmăririi penale în cauză, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice”.
Anterior, acuzaţiile formulate de Corpul de control al Ministerului Agriculturii la adresa privatizării ICA SA fuseseră investigate şi de Direcţia de Investigare a Fraudelor din Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR). În urma acestor investigaţii, comisarul Ion Cristea din cadrul acestei Direcţii propusese neînceperea urmăriri penale într-un Referat din 18 mai 2005. Potrivit comisarului Cristea, „din cercetările efectuate în cauză rezultă că nu au fost săvârşite infracţiuni”.
Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române au constatat în 2005 că privatizarea ICA SA a fost corectă. Până în momentul suspendării preşedintelui Traian Băsescu din 2007 nicio instituţie a statului nu a pus la îndoială aceste concluzii. Brusc, după ce preşedintele Traian Băsescu s-a supărat pe Dan Voiculescu, unul dintre iniţiatorii acţiunii de suspendare, DNA a decis infirmarea deciziei de neîncepere a urmăriri penale în dosarul ICA. Neavând argumente legale, DNA a folosit ca motive pentru redeschiderea dosarului două delaţiuni ridicole.
