Domnului José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene

Domnule preşedinte,

Numele meu este Mugur Ciuvică. Sunt cetăţean român. Prin prezenta vă adresez o petiţie în legătură cu Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi de verificare, dat publicităţii în data de 30 ianuarie 2013.

Vă solicit să clarificaţi o serie de afirmaţii din cuprinsul Raportului care aduc atingere drepturilor mele fundamentale.

În cadrul acestui raport, Comisia Europeană susţine că „Agenţia, Consiliul Naţional de Integritate (CNI) şi personalul acestora au făcut deopotrivă obiectul unor frecvente atacuri politice şi mediatice” (pag. 11 din versiunea în limba română a Raportului).

În plus, potrivit Raportului, „Comisia ar dori, de asemenea, să atragă atenţia asupra rolului mijloacelor de informare în masă. Au existat numeroase exemple de mijloace de informare în masă care au exercitat presiuni asupra sistemului judiciar. (…) Situaţia sugerează necesitatea unei revizuiri a normelor existente pentru a garanta faptul că libertatea presei este însoţită de o protecție corespunzătoare a instituţiilor şi a drepturilor fundamentale ale persoanelor, precum şi pentru a pune la dispoziţie măsuri reparatorii eficiente” (pag. 4 din versiunea în limba română a Raportului). Ca urmare, Comisia recomandă „revizuirea standardelor existente pentru a se garanta existenţa  unor mijloace de informare în masă libere şi pluraliste, asigurându-se, totodată, măsuri reparatorii eficiente împotriva încălcării drepturilor fundamentale ale omului şi împotriva exercitării de presiuni nejustificate şi a recurgerii la acte de intimidare de către mijloacele de informare în masă asupra sistemului judiciar şi a instituţiilor  implicate în combaterea corupţiei” (pag. 7 din versiunea în limba română a Raportului).

După publicarea Raportului, preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) din România a declarat că Raportul face referire la cazul său personal: „Raportul Comisiei Europene vorbeşte despre campanii de hărţuire şi despre utilizarea acestui lucru ca instrument de presiune mediatică şi politică. În cazul ANI este absolut real şi dovadă stau zecile de materiale media promovate de un singur trust mediatic, care au mers până la intimidare, hărţuire şi proliferarea unor neadevăruri raportat la persoane din cadrul Agenţiei, inclusiv asupra mea” (Agenţia de presă Mediafax, 30 ianuarie 2013).

În data de 20 noiembrie 2012, am sesizat Consiliul Naţional de Integritate (CNI), organismul de control al ANI, cu privire la problemele de integritate ale preşedintelui Agenţiei, Horia Georgescu. Sesizarea se referea în principal la faptul că Horia Georgescu justifică achiziţionarea mai multor imobile de la părinţii săi printr-un împrumut substanţial luat de la naşii săi, împrumut pe care, neavând cum să-l restituie din veniturile sale legale, urmează să-l înapoieze cu bani de la părinţii săi. Menţionez că sesizarea a fost însoţită de numeroase documente care demonstrau faptul că Horia Georgescu nu îşi poate justifica averea. (Sesizarea și documentele sunt publicate pe site-ul www.grupul.ro) Sesizarea mea a fost dezbătută pe larg în mass media românească. În urma acestei sesizări şi a dezbaterii care a însoţit-o, Horia Georgescu mi-a intentat un proces civil.

CNI, instituţie condusă de o consilieră a fostului premier Emil Boc, apropiată a lui Horia Georgescu, a decis clasarea sesizării. În urma deciziei CNI, Horia Georgescu a anunţat că îmi va face şi o plângere penală, pentru că sesizarea mea ar fi fost făcută cu rea-credinţă.

Până la apariţia Raportului Comisie Europene, nu am luat în serios acţiunea civilă a lui Horia Georgescu, deoarece eu am sesizat unei instituţii a statului o situaţie intolerabilă: faptul că şeful Agenţiei care controlează averile demnitarilor îşi justifică propria avere afirmând că banii cu care a cumpărat apartamente şi case vor fi restituiţi nu de el, ci de cei de la care a cumpărat apartamentele şi casele respective.

Până la apariţia Raportului Comisiei Europene, nu am luat în serios nici ameninţarea cu acţiunea penală formulată de Horia Georgescu.

Nu am luat în seamă aceste acţiuni ale lui Horia Georgescu, deoarece eram convins că orice judecător sau procuror din România sau din Uniunea Europeană ar fi considerat aceste acţiuni drept ceea ce sunt: acte de hărţuire pe care şeful unei instituţii de forţă, asupra căruia planeză grave suspiciuni de fapte de corupţie, le face împotriva unui cetăţean care prezintă public şi documentat aceste fapte.

Aceste lucruri de bun simţ sunt contrazise de Raportul Comisiei Europene privind progresele înregistrate de România în cadrul MCV. Raportul taxează dezbaterile publice referitoare la integritatea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Integritate drept „atacuri politice şi mediatice”. Raportul sugerează judecătorilor români „luarea unor măsuri reparatorii eficiente” împotriva celor care pun în discuţie modul în care acesta şi-a dobândit averea. În fine, cel mai grav, Comisia Europeană recomandă explicit procurorilor, care în România sunt parte a puterii executive, luarea aceloraşi „măsuri reparatorii eficiente” împotriva celor care deranjează şefii instituţiilor de forţă din România.

Prin urmare, dacă autorităţile române dau curs recomandărilor din Raportul Comisei Europene, aceasta înseamnă că eu ar trebui să fiu condamnat civil şi penal în urma plângerilor lui Horia Georgescu. Condamnările mele ar asigura, în viziunea Comisiei Europene, un progres în Mecanismul de Cooperare şi Verificare.

Consider că indicaţiile date de dumneavoastră constituie presiuni asupra justiţiei române şi îmi lezează grav dreptul la un proces corect şi echitabil. Dacă dumneavoastră consideraţi că presa poate face presiuni asupra justiţiei din România, cu atât mai mult recomandările unei instituţii de talia Comisiei Europene vor fi considerate de justiţia românească adevărate obligaţii.

Domnule preşedinte, vă solicit să îmi răspundeţi urgent şi punctual la următoarele întrebări:

1. Consideră Comisia Europeană că sesizarea pe care am făcut-o referitor la  modul în care preşedintele ANI îşi justifică averea, precum şi dezbaterea publică referitoare la aceasta reprezintă „un atac politic şi mediatic” care ar trebui urmat de „măsuri reparatorii eficiente”?

2) Care sunt criteriile pe baza cărora Comisia Europeană a decis că sesizarea şi comentariile mele publice sunt „atacuri” care merită „măsuri reparatorii eficiente”?

3) Dacă tot face Comisia Europeană presiuni asupra justiţiei din Romania în vederea pedepsirii mele, vă rog să precizaţi şi pedeapsa pe care ar trebui s-o primesc pentru ca dumneavoastră să fiţi mulţumiţi.

4) Când şi prin ce documente a cedat statul român Comisiei Europene dreptul de a se pronunţa în locul judecătorilor români şi pe cel de a face anchete în locul procurorilor români?

5) Când şi prin ce documente a fost împuternicită Comisia Europeană să apere şefii instituţiilor de forţă din ţările membre acuzaţi de fapte de corupţie în faţa cetăţenilor care fac publice aceste acuzaţii?

6) Dacă Comisia Europeană nu s-a referit la sesizarea şi declaraţiile mele, vă rog să precizaţi concret care au fost „atacurile politice şi mediatice” la adresa „personalului ANI” la care se referă Raportul.

6 februarie 2013

Mugur Ciuvică

Sesizarea referitoare la problemele de integritate ale lui Horia Georgescu și documentele care au însoţit-o pot fi citite aici.

Articole pe aceeași temă: