O serie de ofiteri ai fostei Securitati, politia politica a regimului comunist, au fost reactivati in 2001, noua administratie acordindu-le functii importante in administratia centrala si in serviciile secrete. In general, justificarea unor astfel de numiri a fost “profesionalismul” fostilor securisti in privinta “lucrului cu informatiile”.
La inceputul lunii octombrie 2001 directorul SRI, Radu Timofte, declara ca “nu i se pare normal” ca, dupa 11 ani de la desfiintarea Securitatii, in aparatul central al SRI sa mai existe ofiteri care au activat, inainte de 1989, in Directia I din Departamentul Securitatii Statului. Mai mult, directorul SRI anunta ca “a trecut in rezerva 350 de cadre, majoritatea lucrînd in trecut la Securitate”. Declaratiile lui Radu Timofte sint insa contrazise de numirea unor ofiteri proveniti din Securitate in posturi cheie din Serviciul Român de Informatii.
Ristea Priboi
Dupa alegerile din 2000, deputatul Ristea Priboi a fost instalat sef al Comisiei comune a celor doua camere ale Parlamentului pentru exercitarea controlului asupra Serviciului de Informatii Externe.
Inainte de 1989, Ristea Priboi a fost adjunctul sefului departamentului din Directia de Informatii Externe (DIE) care se ocupa de postul de radio “Europa Libera”, fiind colaborator apropiat al generalului Plesita. Priboi a fost incadrat in DIE in 1970 si a detinut functia de loctiitor de sef de directie. Perioada in care Priboi s-a aflat in DIE (predecesorul SIE) corespunde celei in care directia a organizat, printre altele, atentatul cu bomba la sediul din M?nchen al Europei Libere, comis de Carlos Şacalul si coordonat de Plesita tentative de asasinat asupra unor ziaristi angajati ai Europei Libere si asupra dizidentului Paul Goma. Priboi a ramas in SIE pina in 1997, cind a fost trecut in rezerva de puterea instalata la sfirsitul lui 1996.
Priboi a fost seful Directiei resurse financiare a PDSR in campania electorala din 2000. Ales deputat, Ristea Priboi a jurat la numirea in Comisia parlamentara de control al SIE, ca nu a colaborat cu structurile fostei politii politice. Priboi a sustinut apoi ca nu a jurat strimb, argumentind ca el nu a colaborat cu Securitatea, ci a fost angajat al Securitatii.
Priboi a beneficiat din plin de sprijinul lui Adrian Nastase, care l-a impus practic in aceasta functie si l-a aparat permanent de acuze. Priboi a fost ani de-a rindul consilier personal al actualului prim-ministru, fiind si nasul sau de cununie. Nastase a declarat ca Priboi este un om care si inainte si dupa ’89 s-a preocupat de interesele statului român si ca ar trebui sa se termine cu “obsesiile acestea securistice”. In legatura cu cazul Priboi, Presedintele Ion Iliescu declara ca un om nu trebuie blamat pe viata pentru ca a lucrat o perioada de timp in DIE si considera ca seful comisiei de control a SIE ar putea fi acuzat doar daca s-ar dovedi implicarea lui in actiuni de politie politica. Ion Iliescu sustinea insa ca acesta nu este cazul lui Priboi, tinind seama de structura si obiectivele fostului DIE. In fata protestelor venite din toate partile, Presedintele a inceput sa cedeze. Dupa ce a spus ca este de parere ca primul ministru a avut motive intemeiate sa aleaga un astfel de om in fruntea comisiei, Ion Iliescu s-a declarat de acord si cu afirmatia ministrului aparrii Ioan Mircea Pascu despre riscurile unei asemenea alegeri in vederea integrarii României in NATO. In cele din urma, seful statului si-a exprimat public opinia ca, in astfel de cazuri, ar trebui sa prevaleze ratiuni de stat.
Ca urmare a presiunilor venite atit din exterior cit si din interior si dupa o dezbatere publica de citeva luni de zile, Ristea Priboi a fost fortat sa demisioneze din functia de sef al Comisiei parlamentare de control a SIE. Faptul ca Priboi a jurat ca nu a colaborat cu fosta Securitate nu a avut nici un fel de repercusiuni.
Constantin Silinescu
Generalul (r) Constantin Silinescu, unul dintre adjunctii lui Ioan Talpes pe vremea cind acesta era la conducerea Serviciului de Informatii Externe (SIE), a fost numit la inceputul anului 2001 in cadrul aparatului guvernamental. Adrian Nastase l-a adus pe Silinescu la Palatul Victoria in calitate de consilier pe probleme speciale al primului-ministru. Practic, generalul este cureaua de transmisie intre serviciile secrete si seful guvernului. Pe de alta parte, Constantin Silinescu beneficiaza de o relatie speciala cu fostul sau sef de la SIE: fiica generalului este casatorita cu baiatul consilierului prezidential Ioan Talpes, demnitarul care va coordona activitatea serviciilor de informatii romanesti in urmatorii ani.
Constantin Silinescu a fost agent de spionaj pentru regimul comunist, avind misiuni externe timp de 14 ani, din 1974 pina in 1988. Silinescu a indeplinit misiuni in Marea Britanie (intre 1974 si 1978), in Cehoslovacia (intre 1979 si 1984), iar intre 1984 si 1988 a avut misiuni mai scurte in U.R.S.S., Mongolia, Bulgaria, China, Iugoslavia, Ungaria si Statele Unite. Silinescu a lucrat apoi in conducerea Centrala de Informatii Externe (CIE), ca loctiitor si sef de directie, sub coordonarea generalului Aristotel Stamatoiu, seful spionajului romanesc pina in 1990. Transformarea in 1990 a CIE in Serviciul de Informatii Externe (SIE) nu a insemnat decit o cosmetizare a institutiei. Vechii oameni au ramas la post, metodele de lucru au ramas identice, schimbindu-se doar agenda de prioritati a SIE, in functie de noile imperative politice. Reactivarea generalului Mihai Caraman, cel mai reputat agent roman de spionaj, si numirea acestuia in fruntea serviciului secret, au insemnat si pentru Constantin Silinescu o avansare. In 1991 a fost numit adjunct al directorului SIE, functie pe care si-a pastrat-o si dupa ce la timona Serviciului de Informatii Externe a fost numit Ioan Talpes, mai ales ca acesta era cuscrul sau. Generalul Silinescu a fost debarcat, printr-un Decretul prezidential 511 semnat de Emil Constantinescu, in 2 octombrie 1997, si trecut in rezerva la doar 50 de ani.
Timp de trei ani, generalul Silinescu a ramas undeva in umbra, devenind unul dintre apropiatii prim-vicepresedintelui PDSR, Adrian Nastase, alaturi de un mai vechi coleg din SIE, Ristea Priboi, consilier pe probleme de siguranta nationala al liderului partidului de guvernamint. Priboi a fost ales deputat PDSR la alegerile din noiembrie si a fost propus pentru presedintia Comisiei de politica externa. Generalul Silinescu era firesc sa fie nominalizat pentru postul de consilier special al premierului, triunghiul incheindu-se cu Ioan Talpes, consilierul pe probleme de aparare si siguranta nationala al presedintelui Iliescu.
Tudor Tănase
Presedintele Ion Iliescu l-a numit la comanda Serviciului de Telecomunicatii Speciale pe generalul Tudor Tanase. Generalul fusese trecut in rezerva in iulie 1997, prin Decretul prezidential numarul 276. Inainte de 1989, Tanase a facut parte din garnitura fostilor securisti asa-numiti “fara frontiere” din cadrul Directiei de Informatii Externe, unde era sef generalul Nicolae Plesita, celebru pentru actiunile sale teroriste si atentatele organizate impotriva opozantilor din strainatate ai regimului Ceausescu. Intre 1978 si 1989 a lucrat in cadrul Unitatii speciale “R” din Departamentul Securitatii Statului, unitate care se ocipa, intre altele, de interceptarea comunicatiilor radio ale ambasadelor straine din Bucuresti.
Victor Marcu
Generalul in rezerva Victor Marcu, fost adjunct al directorului SRI pe vremea lui Magureanu, a fost numit de ministrul privatizarii, Ovidiu Musetescu, ca secretar general al Autoritatii Nationale pentru Privatizare (noul nume al FPS), organism care are statut de minister. Generalul Marcu explica utilitatea lui in noua functie: “Pentru verificarea bonitatii societatilor care participa la privatizare, ar trebuie sa existe cineva. Trebuie sa apelezi la orice mijloc ca sa ne facem treaba”.
Numirea unui inalt ofiter de informatii la Privatizare nu este o noutate. Cu mult inaintea lui Victor Marcu, in 1992, un alt general al SRI a detinut o functie importanta in FPS: Mihai Stan, omul care a coordonat operatiunea de distrugere a unei parti din arhiva Securitatii la Berevoiesti. Generalul Victor Marcu a fost destituit de Virgil Magureanu in august 1995, in urma unor scandaluri interne din serviciul secret. Nu cu mult timp inainte, SRI organizase o actiune de filaj indreptata impotriva unor ziaristi, actiune dejucata insa si care a generat scandalul public de amploare denumit “terasa Anda”. Cam in aceeasi perioada, SRI a desfasurat o actiune de filaj asupra Lojii Masonice, condusa de liberalul Dan Amedeo Lazarescu. Ambele actiuni au fost organizate de subordonatii generalului Victor Marcu, care era pe atunci directorul operativ al SRI.
La protestele societatii civile, parlamentul a declansat la vremea aceea o ancheta proprie, audindu-i pe sefii SRI, fapt care l-a infuriat si mai tare pe directorul serviciului secret. Magureanu declara atunci ca-i va sanctiona pe toti cei care se fac vinovati de deconspirarea actiunii, indiferent ce functii detin in SRI. El i-a reprosat lui Marcu ca nu l-a tinut la curent cu misiunea initiata asupra Lojii Masonice si ca nu a colaborat cu celelalte servicii de informatii. Asa ca i-a cerut atunci demisia. Voci din SRI afirma ca Magureanu l-a santajat pe adjunctul sau, prezentindu-i un dosar consistent, care cuprindea informatii despre implicarea generalului in diverse afaceri ilegale. Victor Marcu a declarat insa ca nimeni nu i-a aratat un asemenea dosar. “Dar stiu despre existenta lui”, a adaugat el. Generalul Marcu s-a implicat vizibil in afaceri abia in anul 2000. El a participat cu 300 de milioane de lei la constituirea firmei “Tehmil Group” S.A. Bucuresti, alaturi de Gabriel Danescu, Nicolae Radulescu si Daniel Secreteanu. Desi denumirea societatii -“Tehmil” – ne duce cu gindul la tehnica militara, principalul obiect de activitate este comertul cu aparate electrice de uz casnic. Marcu a declarat pentru postul de radio BBC ca a intrat in afaceri dupa ce a trecut in rezerva, insa statutul de patron l-a dobindit abia de curind.
Inainte de 1989, Victor Marcu a fost ofiter de Securitate. Victor Marcu a absolvit in 1968 Şcoala de ofiteri de securitate de la Baneasa, iar din martie 1975 a lucrat la Directia de Informatii Externe (DIE) a Departamentului Securitatii Statului. Numele de cod al lui Marcu a fost, initial, Victor Sirbu. Sub aceasta identitate, in perioada 1980-1985, el a fost sef de birou si sef de serviciu la U.M. 0103 din DIE, unitate care supraveghea grupurile legionare din diaspora, iredentismul maghiar, iar prin extensie se ocupa si de intimidarea si anihilarea emigratiei ostile regimului comunist. Intre 1985-1992, generalul Marcu a condus aceasta unitate.
Victor Marcu a avut si alte sarcini speciale in cadrul unitatii. Sub numele de cod Marian Nita, generalul s-a ocupat prin anii ’80 si de supravegherea redactorilor postului de radio “Europa Libera”, activitate care, dupa 1988, avea sa fie coordonata de colonelul Ristea Priboi, actualul deputat PDSR si sef al Comisiei parlamentare de control al SIE. Priboi i-a urmat in functia de sef al serviciului “Europa Libera” colonelului Vasile Buha, fapt pe care actualul Serviciu de Informatii Externe nu vrea sa-l deconspire pentru ca Priboi sa nu poata fi acuzat de politie politica.
Prin ani ’80, colonelul Victor Marcu era cu ochii pe “Europa Libera”, dar avea misiuni de supraveghere atit a emigratiei maghiare originare din Rom?nia, cit si a unor figuri marcante ale exilului rom?nesc. Fara a putea proba implicarea lui Marcu, cam in perioada cind acesta se ocupa de emigratie, au avut loc actiuni de intimidare sau anihilare (1982) a scriitorului Paul Goma si altor exilati. Fara a nega implicarea in “cazul Goma”, generalul Marcu a tinut sa precizeze ca, prin natura functiei, aviza doar programele lunare de actiune, coordonate si semnate de generalul Nicolae Plesita, fost sef al spionajului românesc.
Dupa revolutie, Victor Marcu a fost colonel in cadrul Serviciului de Informatii Externe, iar in 1992 a fost transferat la SRI si avansat general maior. In 1994 a fost numit prin decret prezidential adjunct al directorului SRI, iar un an mai tirziu a primit inca o stea pe umar. In cadrul serviciului secret, Victor Marcu a fost seful operativ al institutiei.
Dupa debarcarea din 1995, activitatea lui a fost destul de discreta. Practic, generalul Marcu a reaparut abia cind a fost numit secretar general al Autoritatii Nationale de Privatizare. Ministrul Ovidiu Musetescu a declarat ca misiunea generalului e “sa asigure protectia informativa a Autoritatii Nationale”. La rindul sau, Marcu a declarat ca “va colabora cu SRI si SIE atunci cind se va pune problema verificarii unor investitori”. Din ianuarie 2001, postul de secretar general al APAPS, a fost preluat de Ion Ghiurluc, care l-a inlocuit pe Victor Marcu.
Marian Ureche
In fruntea Serviciului Independent de Protectie si Anticoruptie (SIPA), in fapt serviciul de informatii al Ministerului de Justitie, a fost numit Marian Ureche. Marian Ureche a lucrat la inceputul anilor ’80 la Securitatea Municipiului Bucuresti, iar in decembrie ’89 era adjunct al comandantului Directiei I a Departamentului Securitatii Statului (DSS), colonelul Ratiu. Directia I reprezenta politia politica propriu-zisa, cea care se ocupa direct cu urmarirea persoanelor incomode regimului Ceausescu. Pe linga dizidenti si fosti membri ai partidelor istorice, securitatii de la Directia I se mai ocupau de dosarele ziaristilor, actorilor, cintaretilor, artistilor plastici s.a.m.d. Marian Ureche a fost, de asemenea, implicat in combaterea posturilor de radio straine care transmiteau emisiuni in limba româna. In 2001, Ion Iliescu l-a inaintat pe Marian Ureche la gradul de general.
Dan Gheorghe
Fostul sef al serviciului secret al Ministerului de Interne (U.M.0215), in perioada 1993-1997, generalul Dan Gheorghe a fost reactivat si angajat in cadrul SRI.
Dan Gheorghe a absolvit scoala de Ofiteri a Ministerului de Interne in 1969, fiind imediat incadrat in Securitate, in U.M. 0800 Bucuresti. In octombrie 1988, Dan Gheorghe a fost transferat la U.M. 0620 (U.S.L.A.) si numit adjunct sef de unitate. In decembrie 1989, maiorul Dan Gheorghe era loctiitor cu probleme informative al sefului USLA, colonelul Gheorghe Ardeleanu. In decembrie 1989, in calitate de sef al dispozitivului de aparare a Aeroportului International Otopeni, a permis unui numar de circa 50 de ofiteri de securitate sa dispara in strainatate cu acte false. Dupa infiintarea SRI, in martie 1990, Virgil Magureanu l-a recuperat si l-a numit seful Brigazii antiteroriste din cadrul Serviciului Rom?n de Informatii. Din aceasta functie, Dan Gheorghe s-a transferat la SIE, pe un post de conducere. De venirea generalului la comanda serviciului secret al Ministerului de Interne (U.M. 0215), in 1993, se leaga reorganizarea acestei unitati, infiintata de Gelu Voican-Voiculescu si generalul Mugurel Florescu. U.M. 0215 a fost implicata in actiuni de politie politica, de represiune a manifestantilor din Piata Universitatii si de coordonare a mineriadelor. Serviciul secret al M.I. a fost intens folosit de structurile puterii din acea vreme, pentru rezolvarea unor probleme de interes politic. Generalul Gheorghe a organizat unitatea in doua compartimente: unul de protectie a cadrelor si altul pentru culegerea de informatii. Aceasta ultima diviziune, compusa in cea mai mare parte din fosti ofiteri de Securitate, a fost implicata, ulterior, in alte citeva scandaluri de rasunet. In aprilie 1994, aceasta diviziune s-a ocupat cu filarea si filmarea vizitei regelui Mihai. Tot aceasta unitate s-a implicat in supravegherea opozitiei si a manifestarilor acesteia. Ofiteri ai acestei unitati au fost implicati in cazuri de trafic cu materiale radioactive si tigari. De asemenea, aceasta unitate era la curent si cu contrabanda cu combustibili pentru fosta Iugoslavie, cunoscuta sub numele de “Afacerea Jimbolia”. U.M. 0215, condusa de generalul Dan Gheorghe, stia chiar si de afacerea “Megapower”. Decapitalizarea “Bancorex” a fost facuta chiar sub ochii serviciului secret al M.I., dar care a preferat sa inchida ochii la afacerile lui Temesan. Ofiteri de la U.M. 0215 si din Ministerul de Interne au obtinut credite cu dobinda redusa de la “Bancorex”, printre ei numarindu-se si generalul Dan Gheorghe.
Schimbarea puterii politice in 1996, a dus la destituirea generalului Dan Gheorghe din fruntea UM 0215. In martie 1997, Dan Gheorghe a fost transferat ca sef al Directiei Generale a Politiei de Frontiera. Din acest post, el a solicitat trecerea in rezerva, iar pentru o perioada a fost consilier al Agentiei de presa “Universul”, care se ocupa de investigatii jurnalistice.
Reactivarea generalul Dan Gheorghe nu este initiativa directorului SRI, Radu Timofte. Generalul a fost permanent in relatii amicale cu apropiatii presedintelui Iliescu, fiind in gratiile fostului consilier prezidential Vasile Ionel si ale actualului consilier Ioan Talpes, de vointa caruia se leaga reactivarea generalului. La sfirsitul lui 2001, Dan Gheorghe a fost propulsat in fruntea Departamentului de Securitate al Aeroportului Otopeni.
Victor Veliscu
Colonelul SRI Victor Veliscu, fost angajat al lui Sorin Ovidiu Vantu si actionar la SOV Invest, a devenit consilierul lui Radu Timofte. Victor Veliscu a fost reactivat cu gradul de colonel si numit in aceasta functie cu incepere de la 1 martie 2001.
Fost ofiter de securitate la Craiova pina in 1990, Victor Veliscu s-a ocupat cu probleme ce tineau de specificul Directiei I (Informatii Interne) a Directiei Securitatii Statului. Dupa 1990 a fost transferat la Cluj, pentru a reorganiza sectia judeteana a SRI. Maiorul Veliscu a detinut functia de loctiitor al sefului SRI Cluj pina la sfirsitul lui 1991, cind, din cauza neintelegerilor cu Virgil Magureanu – directorul de atunci al SRI, a demisionat, cerind trecerea in rezerva. Tot atunci, Veliscu a facut obiectul unei anchete interne a SRI, fiind suspectat ca ar fi folosit in interes personal o parte din fondul CIS (fond nedecontabil destinat platii pentru obtinerea anumitor informatii). Colonelul Veliscu afirma insa ca aceasta acuzatie a fost lansata, atunci, de oamenii lui Magureanu, pentru a-l compromite in cazul in care ar fi facut publice motivele care l-au determinat sa demisioneze.
Dupa iesirea din SRI, Victor Veliscu a plecat impreuna cu sotia, pentru aproximativ doi ani, in Turcia. Sotia sa, o cunoscuta voleibalista, a antrenat in acea perioada o echipa turceasca de volei, iar Veliscu a insotit-o fara o misiune precisa. “Am fost acolo in calitate de sot” – spune el. Dupa intoarcerea in tara, incepe o noua etapa in viata lui Victor Veliscu.
Pe la sfirsitul lui 1994, Victor Veliscu se angajeaza la una dintre firmele lui Sorin Ovidiu Vantu. “Am citit un anunt in ziar ca se cauta agenti imobiliari si am mers la interviu, undeva pe Dorobanti, la sediul firmei “Imola”. Am spus ca am fost ofiter de securitate si m-a angajat chiar Sorin Ovidiu Vantu. M-a pus director adjunct. Am intervievat apoi peste 200 de persoane care voiau sa se angajeze la firma si am inchegat o echipa” – isi aminteste Veliscu. Dupa aceea, s-a ocupat personal de amenajarea sediului Gelsor din Splaiul Unirii. Asa se face ca, in iulie 1995, Victor Veliscu a devenit unul dintre primii actionari la SOV Invest. O luna mai tirziu, Veliscu incheia, ca reprezentant al firmei ce avea sa administreze dezastrul FNI, primul contract de distribuire a certificatelor de investitor cu Ioana Maria Vlas, reprezentant al Societatii de Valori Mobiliare “Gelsor” SA. In contract, ai carui termeni n-aveau sa fie respectati de nici una dintre parti, n-a fost specificat pretul tranzactiei.
In septembrie 1995, Victor Veliscu isi cesioneaza actiunile de la SOV Invest catre Societatea Generala de Investitii (SGI) ce apartinea lui Vantu. “De fapt, actiunile erau ale lui Vantu, eu fiind trecut doar de forma in acte” – spune Veliscu. Intre timp, in firma apar si alti fosti ofiteri de securitate si SRI, printre care ii recunoaste pe colonelul Constantin Rudareanu (fost ofiter DIE, fost sef de cabinet al lui Virgil Magureanu) si colonelul Mihai Tirigan (fost ofiter al Directiei de Contraspionaj a fostului DSS). Rudareanu avea sa se ocupe apoi de recrutarea ofiterilor de informatii care aveau sa consolideze imperiul Gelsor.
In ianuarie 1996, Victor Veliscu vinde 300.000 de actiuni “Latina Plastics” catre FNI, actiuni ce aveau sa fie revindute ulterior catre SGI, generind balamucul din care, citiva ani mai incolo, investitorii FNI aveau sa ceara caderea guvernului. In februarie 1996, datorita neintelegerilor pe care le-a avut cu securistul Rudareanu, Victor Veliscu iese din afacere. “M-am trezit ca Rudareanu mi-a ocupat biroul si mi-a luat si masina. N-avea rost sa mai stau” – spune Veliscu.
Dupa iesirea din reteaua Gelsor, Veliscu este reactivat si angajat in celebra UM 0215, ca sef serviciu economic (finante-banci), loc unde il are ca subordonat pe Ovidiu Grecea, viitorul sef al Departamentului de Control al guvernelor Radu Vasile, Mugur Isarescu si Adrian Nastase. Un an mai tirziu insa, restructurarea adusa de trecatorul ministru Dejeu este pe punctul de a-i aduce lui Veliscu un post contrainformativ la o unitate de graniceri, post pe care acesta il refuza politicos, preferind o noua demisie. Trece in rezerva in 1997, de aceasta data cu drept de pensie. In acelasi an, incearca o noua reangajare la patronul Gelsor, dar, pus intr-o postura delicata, renunta. Ramine, conform declaratiei sale, pensionar, desi are o anumita independenta financiara, pe care o explica prin activitatea sotiei.
Comisia parlamentara pentru controlul Serviciului Roman de Informatii i-a sugerat directorului SRI, Radu Timofte, sa renunte la consilierul sau Victor Veliscu. Presedintele comisiei, Ion Stan (PSD), a declarat ca “din raportul SRI nu a rezultat implicarea lui Veliscu in cazul FNI”. Din informarea prezentata de SRI, membrii comisiei au aflat ca intre 1996 si 2000 Veliscu a fost pensionar si s-a ocupat cu “activitati in gospodaria personala”. Totusi, Stan a precizat ca membrii comisiei “nu si-au insusit continutul raportului”, ceea ce inseamna ca nu au fost de acord cu el. Drept urmare, i s-a cerut lui Radu Timofte sa vina saptamina viitoare la audiere pentru a raspunde intrebarilor parlamentarilor. “Cazul Veliscu a fost verificat de catre Corpul de control al SRI. Ramine ca Radu Timofte sa decida mentinerea sau eliberarea din functie a lui Veliscu”, a declarat Ion Stan. Presedintele comisiei a precizat insa ca Radu Timofte ar trebui “sa tina seama ca prin aparitia in mass-media a lui Veliscu, imaginea SRI poate avea de suferit”. La mijlocul lunii noiembrie, Radu Timofte a confirmat astazi ca il va pastra in functie pe Victor Veliscu.
Vasile Valeriu Iancu
Consiliul Suprem de Aparare a tarii l-a numit pe generalul Vasile Valeriu Iancu in functia de prim-adjunct al directorului SRI, acesta fiind postul cel mai important din structura de conducere profesionala a SRI. P?na in 1989, Iancu a fost ofiter la Directia I Informatii Interne a Securitatii, unde s-a ocupat de sportivii de la cluburile Steaua si Dinamo. Pastrat in SRI, Iancu a fost sef al Diviziunii de protectie a cadrelor, iar apoi sef al Corpului de control al SRI.
Marius Ghile
Colonelul Fulger, seful Sectiei SRI Salaj, a fost lasat la vatra si inlocuit cu locotenent-colonelul Marius Ghile. Fulger avea un cusur ireparabil: provenea din randurile MApN. Ghile provine din randurile Securitatii. Miscarea a revoltat si a surprins opinia publica cu gandirea pe vine. Inainte de 1989, Marius Ghile, a fost lucrator in Directia a II-a a DSS, de Contrainformatii economice, specializat in contrasabotaj maghiar. Dupa revolutie, omul a fost reactivat in SRI, pastrat in dispozitivul de la Cluj, antrenat de generalul Traian Ciceo si mutat in diverse alte centre. Timofte l-a gratulat pe Ghile numindu-l seful Sectiei SRI-Salaj, unde securistul va inventa, categoric, mii de situatii prin care isi va justifica.
Aurel Rogojan
Colonelul Aurel Rogojan, seful de cabinet al generalului Iulian Vlad, fostul sef al Securitatii, este in prezent consilierul personal al directorului SRI, Radu Timofte. Rogojan, prin pozitia sa de sef de cabinet al numarului 1 in Securitate, era considerat un personaj cheie al aparatului represiv, el fiind de fapt portavocea prin care generalul Vlad isi transmitea ordinele.
Mihai Caraman
General de securitate in retragere. intre anii 1958-1968, in calitate de sef al rezidentei de spionaj din Paris, a condus cunoscuta “retea Caraman”, care a izbutit sa sustraga unele documente din cadrul sediului NATO. Ulterior, a fost seful diviziei de contrainformatii a Directiei de Informatii Externe. Dupa dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa, a fost detasat in functii marginale si, in cele din urma, trecut in rezerva. Imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, a fost numit sef al Centrului de Informatii Externe, devenit ulterior Serviciul de Informatii Externe. Anomalia era evidenta: serviciul de spionaj al unei tari care aspira sa intre in NATO era lasat la mana unui personaj care spionase NATO. Mihai Caraman a fost inlocuit din functie in mai 1992, in urma cererii exprese a lui Manfred Woerner, secretar general al NATO. in prezent, acelasi Mihai Caraman este consilier particular al premierului Adrian Nastase.
