Grupul de Investigaţii Politice şi Miliţia Spirituală publică noi documente din Dosarul Dunărea. Documentele prezintă o afacere a lui Fathi Taher cu ICE Dunărea, dar şi modul în care îşi obţinea comisioanele firma de comerţ exterior a Securităţii.

Cu o avere estimată la 325-350 milioane dolari, Fathi Taher este un prosper om de afaceri. Documentele pe care le publicăm astăzi demonstrează că Fathi Taher făcea, la începutul anilor 80, afaceri cu Securitatea din România.

În 27 ianuarie 1983, Bany Trading Est, firmă din Kuweit reprezentată de Fathi Taher, încheia un contract cu ICE Dunărea. Prin acest contract, a cărui valoare totală era de aproximativ 90.000 dolari, firma kuweitiană cumpăra 400 de rulote pentru bagaje, produse la Electrometal Timişoara. ICE Dunărea era intermediarul prin care firma lui Taher cumpăra rulotele de la societatea din Timişoara.

ICE Dunărea era o unitate militară (UM 0107) din cadrul Securităţii. Ca întreprindere de comerţ exterior a Securităţii, ICE Dunărea a fost înfiinţată în octombrie 1982 prin Decretul Consiliului de Stat nr. 382/15.10.1982 şi lichidată în aprilie 1990 prin HG 435/25.04.1990. În perioada în care a funcţionat, ICE Dunărea a realizat cele mai multe operaţiuni de comerţ exterior ale Securităţii. Contractele ICE Dunărea erau vizate de  Direcţia Valutară din Ministerul de Finanţe, direcţie condusă între 1982 şi 1987 de Theodor Stolojan.

Contractul dintre ICE Dunărea şi Bany Trading Est este tipic pentru modul în care Securitatea cîştiga bani înainte de 1989. În 27 ianuarie 1983, ICE Dunărea încheia cu Electrometal Timişoara un Contract economic de comision pentru export rulote. Prin contract, ICE Dunărea se obliga “să prospecteze sistematic pieţele străine” în căutare de clienţi pentru Electrometal, urmînd ca, după ce clienţii erau descoperiţi, să încheie contracte favorabile firmei româneşti şi să vegheze la respectarea acestora. În schimbul acestor operaţiuni ICE Dunărea urma să primească un comision.

În realitate, în momentul încheierii contractului de comision cu Electrometal, vînzarea rulotelor către firma lui Taher era deja aranjată. ICE Dunărea a încheiat contractul cu Bany Trading Est în 27 ianuarie 1983, adică exact în aceeaşi zi în care încheiase contractul de comision cu Electrometal. Prin urmare, prevederea din contractul cu Electrometal referitoare la “prospectarea sistematică a pieţelor externe” este, în cel mai bun caz, o glumă securistă. În realitate, Fathi Taher i-a anunţat pe ofiţerii de Securitate de la ICE Dunărea că vrea să cumpere nişte rulote, iar aceştia, în loc să îl trimită direct la Electrometal Timişoara, s-au prefăcut că “prospectează piaţa”, pregătindu-se să încaseze un comision consistent.

În ciuda faptului că rolul său în contractul cu rulote a fost total nesemnificativ, ICE Dunărea a încasat un comision uriaş: 27,46%. Valoarea comisionului nici măcar nu era prevăzută în contractul cu Electrometal. Această valoare (27,46%) apare doar într-un referat întocmit de angajaţii ICE Dunărea, în 18 ianuarie 1983, cu o săptămînă înainte ca ICE Dunărea să semneze contractele cu Electrometal şi Bany Trading Est.

Practica îmbogăţirii de pe urma comisioanelor din contracte cu societăţile de stat nu este, aşadar, o invenţie post-decembristă. Contractul ICE Dunărea – Taher demonstrează că Securitatea a cîştigat fără nici o justificare economică sume foarte mari din contracte de comision.

Ce s-a întîmplat cu banii Securităţii rămîne în continuare un mister.

Pe de o parte, aşa cum rezultă dintr-o “Cerere de autorizaţie de export” anexată contractului ICE Dunărea – Taher, o parte din bani nici măcar nu treceau prin Banca Română de Comerţ Exterior. Potrivit documentului, firma lui Taher se angaja să plătească 11.850 dolari printr-un “cec plătibil la prima vedere”. Ofiţerii de Securitate de la ICE Dunărea care au participat la realizarea contractului (directorul Constantin Gavril şi subalternii acestuia Nicolae Patrubani, Vasile Boldea, Traian Braşoavă ş.a.m.d.) ştiu ce s-a întîmplat cu banii de pe cecul respectiv. Pe aceştia nu i-a întrebat însă nimeni.

Pe de altă parte, întregul flux de valută rezultat în urma exporturilor realizate prin ICE Dunărea era controlat de Direcţia Valutară condusă de Theodor Stolojan. Acesta ştia cîţi bani se derulau prin contractele de comerţ exterior ale Securităţii, ştia care erau conturile în care ajungeau banii, ştia ce se întîmplă cu banii din aceste conturi. Theodor Stolojan refuză însă să spună adevărul despre banii Securităţii.

Mugur Ciuvică – Grupul de Investigaţii Politice

Mihai Burcea şi Mihail Bumbeş – Miliţia Spirituală

 

Mai multe informaţii referitoare la legătura lui Theodor Stolojan cu banii Securităţii pot fi găsite aici.