Mugur Ciuvică, președintele GIP
Mugur Ciuvică, președintele GIP
În martie 2018, GIP a depus o plângere penală împotriva Cameliei Bogdan. Plângerea se referea la faptul că aceasta a încasat ilegal sume de bani de la Curtea de Apel București. Banii încasați de Camelia Bogdan au reprezentat venituri salariale pentru perioada 21 iulie – 2 august 2014, perioadă în care aceasta a absentat de la locul de muncă. În perioada respectivă, Camelia Bogdan s-a aflat la Poiana Brașov unde a predat ilegal cursuri angajaților Ministerului Agriculturii (fapt pentru care a și fost sancționată disciplinar).
Pentru o faptă similară celei comise de Camelia Bogdan, respectiv „lipsa nejustificată de la locul de muncă în condițiile în care a beneficiat de plata integrală a drepturilor salariale”, Înalta Curte l-a condamnat în 2015 pe Toni Neacșu, fost membru al CSM la un an de închisoare cu suspendare, găsindu-l vinovat de abuz în serviciu.
Plângerea depusă de GIP în martie 2018 s-a plimbat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pentru a ajunge în mai 2018 la DNA. Deși Laura Codruța Kovesi, prietena și protectoarea Cameliei Bogdan, nu mai este în funcție, plângerea noastră pare să-și fi găsit la DNA obștescul sfârșit.
Mugur Ciuvică, președintele GIP
Documente:
Dar, pentru că subordonații lui Kovesi pot călători în timp, actul de sesizare din 2014 a fost „reconstituit” în 2017 de procurorul Matei Adrian George. Astfel, actualul procuror al DNA a produs și a semnat un act cu antetul DNA pe care l-a datat 7.11.2014. Adică, cu un 1 an și 4 luni înainte de a se fi angajat la DNA.
În 10 octombrie 2017, DNA a început urmărirea penală în dosarul Baza Cutezătorii împotriva lui Mihnea Costoiu (fost ministru al Educației, în prezent rectorul Politehnicii București) și a lui Dinu Pescariu, cei doi fiind puși și sub control judiciar. Ulterior, Dinu Pescariu, delator notoriu al DNA, a dispărut din dosar, procurorii trimițându-l în judecată în 27 martie 2018 la Înalta Curte doar pe fostul ministru Costoiu.
Dosarul, deschis în 2014, a fost inițial instrumentat de procurorul Mihaela Iorga Moraru. Apoi acesta a fost preluat de Matei Adrian George, șef birou în cadrul DNA. Procurorul Matei a venit la DNA în 15 martie 2016 în urma unui interviu pe care i l-a luat Laura Codruța Kovesi. Potrivit informațiilor GIP, procurorul Matei a ajuns în DNA trimis de generalul SRI Adrian Ciocîrlan.
În 20 septembrie 2017, procurorul Matei și-a dat seama că dosarul pe care îl instrumenta era nul. Din dosar lipsea chiar primul act, și anume sesizarea din oficiu a procurorului DNA. Dar, pentru că misiunea procurorului Matei era să trimită în judecată un fost ministru, acesta nu a închis dosarul. În aceeași zi, procurorul DNA a dispus și a executat personal „reconstituirea actului de sesizare”.
Așa se face că dosarul în care a fost trimis în judecată Mihnea Costoiu are la bază un act cu antetul DNA datat 7.11.2014 și semnat „procuror Matei Adrian George”. La acea dată însă, procurorul Matei lucra la Tribunalul București, nu la DNA, unde s-a angajat un an și patru luni mai târziu, în martie 2016. E ca și cum Iohannis ar semna azi decretul prin care Emil Boc a fost nominalizat pentru funcția de premier al României în decembrie 2008.
Kovesi și restul șefilor din DNA au multe de ascuns. Multe dintre dosarele lor sunt pline de falsuri, mărturii mincinoase sau obținute sub presiune, înregistrări ilegale, probe fabricate, prostii și alte făcături. Acesta este și motivul pentru care Kovesi este încă în funcție, în ciuda deciziei Curții Constituționale: ilegalitățile trebuie acoperite.
Mugur Ciuvică, președintele GIP
DNA a venit în 27 martie 2018 la ușa noastră, solicitând documente despre o societate comercială parteneră a GIP, care își desfășoară activitatea în același sediu cu noi. Documentele solicitate se refereau la un contract derulat în perioada 2007-2008. DNA nu a menționat temeiul juridic al acestei solicitări. Deși documentele solicitate se refereau la un contract încheiat acum 11 ani, DNA a cerut documentele „de urgență”, în 48 de ore.
Într-o manieră tipic securistă, Kovesi ne cere să demonstrăm noi corectitudinea contractelor pe care le-am derulat. Scopul presiunilor exercitate de Kovesi este blocarea activității GIP și accesul DNA la arhivele și la bazele noastre de date.
Au mai încercat securiștii să ne sperie și n-au reușit. Nu i-a mers nici lui Kovesi.
Mugur Ciuvică
Șantajul DNA a funcționat încă o dată. După ce procurorii DNA au cerut judecătorilor dosarul procesului intentat de șefa lor, Laura Codruța Kovesi, jurnaliștilor și analiștilor Antena 3, judecătoarele Marilena Panait și Valentina Gheorghe de la Curtea de Apel Ploiești au înțeles mesajul. Criticii lui Kovesi au fost condamnați la plata unei sume de 300.000 lei, cea mai mare amendă primită vreodată de presa din România.
Reamintim că Kovesi a intentat acest proces enervată de dezvăluirile Antenei 3 cu privire la faptul că a mușamalizat dosarul în care era implicat fratele președintelui Băsescu.
Mugur Ciuvică
Intervenția brutală a DNA în procesul civil dintre Kovesi și jurnaliști e un act de terorism judiciar. În ianuarie 2018, procurorii DNA au cerut judecătorilor întregul dosar al procesului intentat de șefa lor, Laura Codruța Kovesi, jurnaliștilor și analiștilor Antenei 3. Procurorii au susținut că au nevoie de documentele procesului pentru soluționarea unui dosar penal. Deocamdată nimeni nu știe ce conține acest dosar penal, dar el nu se poate referi decât la judecătorii sau la părțile din dosar.
Pe scurt, o persoană, Laura Codruța Kovesi, enervată de dezvăluirile referitoare la încercarea ei de a îngropa dosarul lui Mircea Băsescu, dă în judecată niște jurnaliști și le cere o sumă foarte mare de bani. Dar persoana e și șefa DNA, o instituție care demult a depășit orice limită legală, instaurând un climat de teroare. Așa că procurorii din subordinea lui Kovesi intervin ilegal în proces încercând să impună o sentință favorabilă șefei lor.
În mai 2017, fostul ministru pesedist Constantin Niță a fost condamnat în primă instanță la 4 ani de închisoare pentru trafic de influență. Singura dovadă reținută împotriva lui Niță a fost delațiunea omului de afaceri Tiberiu Urdăreanu. Acesta a susținut că în 2013 i-ar fi dat lui Niță un plic în care se aflau 30.000 de euro pentru ca acesta să intervină în favoarea firmei sale, UTI Grup, la o licitație.
DNA nu a putut găsi nimic care să susțină afirmațiile lui Urdăreanu. Judecătorii de la Înalta Curte au aplicat însă prezumpția de vinovăție. Ei au susținut în motivarea sentinței că nu procurorii trebuie să dovedească vinovăția celor pe care îi acuză, ci, pe dos, acuzații trebuie să-și dovedească nevinovăția: „În ceea ce privește acuzația că ar fi primit suma de 30.000 de euro [Niță] nu a adus vreo probă care să infirme veridicitatea ei.” (pag. 34 din motivarea sentinței)
Nu există nicio probă că Niță ar fi primit vreun ban de la Urdăreanu. Dar DNA spune că nici nu e nevoie. Urdăreanu e unul dintre denunțătorii favoriți ai DNA, cuvântul lui e suficient pentru a băga un om la pușcărie. (Asta desigur, dacă cel acuzat nu aplică strategia lui Ludovic Orban, respectiv dacă nu începe brusc și hotărât să-i pupe în fund pe procurorii DNA). Procurorii susțin că „nu au existat dubii cu privire la credibilitatea martorului, nu au fost motive de a aprecia că denunțul formulat este doar în parte real, iar remiterea sumei de bani în numerar a fost apreciată ca fiind susținută de probe indirecte” (pag. 3)
Nu există la dosar nicio înregistrare audio sau video și nicio altă declarație de martor care să confirme spusele lui Urdăreanu. Dar DNA și judecătorii îl învinovățesc pe Niță Niță că nu există probe împotriva lui: „Practic, lipsa unei probe directe cu privire la această faptă nu este de natură să excludă inexistența ei, explicându-se prin aceea că infracțiunile de corupție săvârșite de persoane cu funcții importante în stat (în speță inculpatul era deputat, dar și ministru al Energiei) nu sunt, de regulă, comise în prezența mai multor persoane, ci în condiții de maximă clandestinitate. Fapt ce exclude de plano existența unor probe relevante, incriminatoare pentru autorul infracțiunii de corupție.” (pag. 33)
Niță a negat că a primit vreun ban de la Urdăreanu. Acesta este însă, pentru judecători, doar un motiv pentru a-i da fostului ministru o pedeapsă mai mare: „Atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești Niță a avut o atitudine de negare a faptelor săvârșite, susținând o stare de fapt nereală (…) refuzând să-și asume răspunderea pentru activitatea infracțională.” (pag. 44)
Mugur Ciuvică,
președintele GIP
– „desăvârșită onestitate”;
– „profesionalism înalt”;
– „formidabilă bună credință”;
– „un mare privilegiu pentru țară”;
– „personaj extrem de puternic care stă în fruntea instituției care a făcut cel mai mare bine României în ultimii ani”;
– „o abstracție de slujire”;
– „slujirea”;
– „slujirea pură”;
– „cel mai bun președinte”.
În dosarul RDS–Antena, procurorii i-au cerut directorului RDS Ioan Bendei să folosească un astfel de telefon, care nu era interceptat, prin care îl dirijau în înscenarea făcută directorului Antena Group, Sorin Alexandrescu. În rechizitoriul DNA nu există nicio mențiune referitoare la acest telefon secret, iar înregistrările pe care le publicăm, în care Bendei deconspiră fără să vrea existența telefonului, au fost ascunse de procurori.