CNATDCU a admis sesizarea GIP și a decis că judecătorul Dorel George Matei a plagiat în teza de doctorat. CNATDCU a propus Ministerului Educației retragerea titlului de doctor în Drept atribuit judecătorului Matei.
Judecătorul Matei este cel care, pe vremea când activa la Curtea de Apel București, a condamnat-o definitiv pe Mariana Rarinca în septembrie 2015. Matei a condamnat-o pe Mariana Rarinca, după ce tot el admisese contestația în anulare formulată de DNA împotriva deciziei prin care Rarinca fusese achitată definitiv în dosarul înscenat de procurori la cererea Liviei Stanciu.
În iulie 2017, GIP a sesizat Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) în legătură cu plagiatul comis în teza de doctorat de către judecătorul Dorel Matei. Dorel Matei a susținut teza de doctorat cu titlul „Cooperarea judiciară internațională în materie penală” la Academia de Poliție în anul 2013. Potrivit documentelor pe care le-am transmis CNATDCU, Dorel Matei a plagiat masiv.
Pagini întregi din lucrarea de doctorat a judecătorului Matei au fost copiate din lucrări de specialitate. Judecătorul a copiat inclusiv notele de subsol și greșelile din lucrările originale.
În ianuarie 2016, Camelia Bogdan a creat un complet fantomă prin păstrarea cu intenție a unui dosar în care înlocuise un judecător pentru un singur termen. Ulterior, a pronunțat în acest dosar o sentință ilegală, dispunând măsuri de confiscare extinsă și confiscare specială împotriva unor persoane față de care nu se efectuase niciun act de urmărire penală.
Pe 5 iulie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis anularea hotărârii pronunțate de judecătoarea Bogdan, constatând că aceasta a încălcat flagrant dispozițiile privind repartizarea aleatorie a dosarelor.
Prin urmare, instanța disciplinară care judecă acum recursul Cameliei Bogdan împotriva deciziei CSM de a o exclude din magistratură este ținută de autoritatea de lucru judecat. Motivele reținute în decizia secției de judecători a CSM au fost deja constatate definitiv printr-o hotărâre a Înaltei Curți.
În plus, Camelia Bogdan nu este la prima abatere.
În 13 decembrie 2017, Înalta Curte a sancționat-o cu mutarea disciplinară pentru o perioadă de 6 luni la Târgu Mureș. Printr-o sentință rămasă definitivă, Înalta Curte a constatat că judecătoarea Bogdan este vinovată de incompatibilitate pentru că a subminat independența justiției subordonându-se, contra unei remunerații, unei firme private, deteriorând încrederea și respectul față de funcția de magistrat.
Înalta Curte a decis azi definitiv că Traian Băsescu a fost turnător al Securității. Au trecut mai bine de 18 ani de când Mugur Ciuvică prezenta într-o conferință de presă primul document referitor la colaborarea lui Băsescu cu Securitatea.
15 februarie 2004
Traian Băsescu a fost turnător la Securitate. Traian Băsescu, liderul unei alianţe numite Dreptate şi Adevăr, a trăit, timp de 14 ani, din decembrie 1989 pînă acum, într-o continuă minciună.
Documentul pe care vi-l prezentăm este intitulat: Registrul cu persoanele din rîndul membrilor PCR pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate
Înainte de Revoluţie, în seiful fiecărui prim-secretar PCR din fiecare judeţ, se afla un astfel de registru. Documentul pe care vi-l prezentăm astăzi conţine lista colaboratorilor Securităţii membri de partid din judeţul Constanţa.
Pe această listă, la poziţia 19 de la litera B, îl găsim pe Băsescu Traian, născut la 4.11.1951, în comuna Basarabi, judeţul Constanţa, care lucra ca ofiţer II la întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime (IEFM) Constanţa. Celelalte rubrici ale tabelului ne arată în ce calitate era folosit Traian Băsescu de Securitate, cînd a fost racolat şi cine era securistul căruia îi raporta. Actualul lider al PD a fost racolat de locotenentul major de Securitate Avramidis, la data de 9.09.1978, şi era folosit ca sursă în Portul Constanţa.
Acest document dovedeşte faptul că, în 1978, în plină dictatură, într-o perioadă în care românii erau terorizaţi de Ceauşescu şi de Securitate, Traian Băsescu a ales să devină turnător al Securităţii.
Registrul pe care vi-l prezentăm are o rubrică numită în ce calitate este folosit. Există 3 astfel de calităţi: rezident, adică un colaborator cu mare experienţă, de obicei un fost securist, gazdă, adică persoana care îşi punea casa la dispoziţie pentru ca securistul să se întîlnească cu informatorii şi sursă, adică turnătorul simplu.
Traian Băsescu era folosit de Securitate ca sursă. Aceasta înseamnă că Traian Băsescu era un informator ordinar, unul care îşi turna colegii şi prietenii la Securitate primind pentru aceasta o sumă de bani, dar şi sprijin pentru a fi promovat profesional.
Deşi este un lucru ştiut, ţin să subliniez aici că vina informatorilor Securităţii nu stă numai în simplul fapt că au colaborat cu un sistem represiv. Turnătorul nu dădea informaţii despre vreme sau, în cazul lui Traian Băsescu, despre cîte nave sînt în portul Constanţa. Turnătorul dădea informaţii despre persoane, despre oamenii care făceau sau spuneau lucruri care nu erau pe plac regimului. Informaţiile unor turnători ca Traian Băsescu, ajunse pe mîna Securităţii au distrus vieţi, cariere şi au trimis oameni în puşcăriile comuniste.
Activitatea lui Traian Băsescu în slujba sistemului represiv a fost pe deplin răsplătită. În 1981, la 3 ani după ce a devenit informator, Traian Băsescu ajungea comandant de navă. Serviciile pe care le-a făcut Securităţii l-au recomandat şi ca persoană de încredere pentru funcţia de şef al agenţiei NAVROM din Anvers în 1987, într-o perioadă în care românilor obişnuiţi le era complet interzis Occidentul.
Cum a devenit turnător Traian Băsescu
Procedura racolării turnătorilor era următoarea: Ofiţerul de Securitate îşi anunţa şeful ierarhic că doreşte să racoleze un nou informator. După ce primea aprobarea şefului, securistul, în cazul nostru locotenentul major Avramidis, îl contacta pe viitorul informator, în cazul nostru Traian Băsescu. Dacă persoana contactată era de acord să devină informator, aşa cum a făcut Traian Băsescu, ofiţerul îşi informa şeful. Pentru informatorii care nu erau membri de partid, procedura se încheia aici. Pentru membrii PCR care erau racolaţi de Securitate, exista o ultimă etapă suplimentară, şi anume obligativitatea unei aprobări din partea prim-secretarului judeţului. Pentru a-şi începe, în septembrie 1978, cariera de turnător, Traian Băsescu a obţinut aşadar acordul prim-secretarului de partid din Judeţul Constanţa de la acea dată.
Trebuie subliniat în acest loc faptul că această procedură complicată se datora poziţiei privilegiate pe care membrii de partid o aveau faţă de Securitate. Calitatea de membru de partid îţi dădea posibilitatea de a refuza să devii turnător. Există persoane care au semnat angajamente cu Securitatea după ani de carceră, de tortură şi de şantaj. Nu este cazul lui Traian Băsescu şi al celorlalţi de teapa lui, care, deşi aveau posibilitatea să refuze, au intrat de bună voie în slujba Securităţii.
Traian Băsescu a trăit 14 ani în minciună
Traian Băsescu a afirmat, în repetate rînduri, că nu a fost turnător. În 9 iunie 2001, liderul PD declara că “nu am fost niciodată informator al Securităţii”.
Traian Băsescu a pozat tot timpul în adversar al securiştilor. În urmă cu o săptămînă, la lansarea candidaturii lui Theodor Stolojan la preşedinţie, liderul PD afirma cu nonşalanţă că “exact structurile din linia a doua a PCR, din structurile Securităţii, cei care dirijau afacerile din comerţul exterior, au realizat deja o reclădire a vechiului sistem.”
Pe ce s-au bazat minciunile lui Traian Băsescu
Traian Băsescu s-a bazat pe faptul că documentele referitoare la colaborarea sa cu Securitatea au fost distruse. Aşa cum se ştie, din dorinţa de a subordona Securitatea Partidului Comunist, Nicolae Ceauşescu a decis ca dosarele de informatori ale membrilor PCR să fie distruse. Traian Băsescu a trăit cu convingerea că nimeni şi nimic nu ar putea demonstra faptul că Revoluţia din 1989 l-a prins ca informator cu o vechime de 11 ani al Securităţii.
Dar, după ce toate condiţiile racolării unui membru de partid erau îndeplinite, numele noului informator al Securităţii era trecut în Registrul cu persoanele din rîndul membrilor PCR pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate. Registrul era păstrat în original de prim-secretarul PCR din judeţul respectiv, şi în fotocopie de şeful Securităţii. Este posibil ca dosarul informatorului Traian Băsescu să fi fost distrus. Iată însă că, după 14 ani trăiţi în minciună, colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea este dovedită de acest Registru, în care numele său a fost trecut alături de ceilalţi membri de partid din Constanţa racolaţi de Securitate.
CNSAS a primit noile documente referitoare la colaborarea lui Băsescu cu Securitatea pe 8 aprilie 2019, cu o lună și jumătate înaintea datei la care CNSAS a sesizat instanța (29 mai 2019).
Disperat că e pe cale să fie declarat definitiv colaborator al Securității, Traian Băsescu a apelat la vechiul său prieten și susținător Valeriu Stoica. Acesta s-a prezentat, în calitate de avocat al lui Băsescu, la ultimul termen din dosarul de la Înalta Curte.
Negăsind nici el argumente în apărarea lui Băsescu, Stoica a încercat să abată atenția instanței de la fondul problemei, susținând că CNSAS nu ar fi precizat când a preluat noile documente care au stat la baza sesizării instanței cu acțiunea ce are ca obiect constatarea calității de informator a lui Băsescu.
Afirmația avocatului lui Băsescu e complet falsă. CNSAS a scris negru pe alb în actele transmise instanței că a primit noile documente referitoare la colaborarea lui Băsescu cu Securitatea în data de 8 aprilie 2019. Adică cu o lună și jumătate înainte ca CNSAS să sesizeze instanța în legătură cu stabilirea calității de colaborator al Securității ca poliție politică a lui Băsescu Traian. Acest aspect este confirmat și de prima instanță, aceasta reținând în considerente (fila 1, paragraf 4 din hotărâre) că CNSAS a avut în vedere mai multe înscrisuri, atașate la dosar, predate instituției la 8.04.2019.
De altfel, niciunul dintre motivele de recurs invocate de Băsescu nu este întemeiat, demersul tardiv al avocatului Stoica fiind sortit eșecului.
În 2 martie 2021, Curtea de Apel București a condamnat-o, în primă instanță, pe Elena Udrea la 8 ani închisoare pentru spălare de bani și instigare la luare de mită. Ioana Băsescu, fiica lui Traian Băsescu a fost și ea condamnată la 5 ani de închisoare pentru instigare la delapidare și la spălare de bani.
– „Suma în cuantum de 735.098 lei, obținută prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală ca urmare a neplății impozitelor către bugetul de stat a fost folosită de martorul Francesco Giovanni – Mario pentru plata unorservicii care au fost prestateîn campania electorală desfășurată în cursul anului 2009 în favoarea candidatului BĂSESCU Traian, tatăl inculpatei Băsescu Ioana, concubina din acea perioadă a martorului”.
– „Inculpata UDREA Elena Gabriela conducea echipa de campanie a candidatului BĂSESCU Traian”
– „Trebuie subliniat faptul că serviciile de publicitate plătite în contextul infracțiunilor de luare de mită deduse judecății nu vizau exclusiv campania pentru referendum ci și cea privind alegerile prezidențiale, instanța având în vedere serviciile prestate de Mediafax, respectiv servicii de monitorizare a presei, vizând aparițiile în mass-media ale candidatului Traian BĂSESCU, cele prestate de Lomar Media ce a realizat pagina de internet www.basescu.ro, care a fost folosită pentru transmiterea în direct a evenimentelor electorale la care participa candidatul Traian BĂSESCU.
– Faptele inculpatei Udrea Elena Gabriela, care, în perioada octombrie – decembrie 2009, a schimbat sumele de bani în cuantum de 918.864 lei, obținute prin infracțiunea de luare de mită săvârșită de Nastasia Gheorghe și transferate în patrimoniul societății Everest Media, în servicii de publicitate prestate către campania electorală a candidatului Traian BĂSESCU, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor.
– Faptele inculpatei Udrea Elena Gabriela, care, în perioada octombrie – decembrie 2009, a schimbat sumele de bani în cuantum de 691.029,63 lei, obținute prin infracțiunea de luare de mită săvârșită de inculpatul Tarhon Victor și transferate în patrimoniul societăților Everest Media, Lomar Media, Total Media și Redsquad Film, în servicii de publicitate prestate către campania electorală a candidatului Traian BĂSESCU, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii despălare a banilor.
– Faptele inculpatei Udrea Elena Gabriela,care, în perioada 30.10 – 18.11.2009, a predat martorului Lungu Ștefan în mai multe tranșe suma totală de 305.118 lei în numerar, provenită din infracțiuni, a determinat transferul subsecvent al acesteia și a schimbat-o în servicii prestate de Ringier România S.A. și Mediafax S.A. cătrecampania electorală a candidatului Traian BĂSESCU, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii despălare a banilor.
Fostul premier Adrian Năstase a fost trimis în judecată de DNA și condamnat de Înalta Curte la închisoare pe motiv că „Finanţarea ilegală a unei campanii electorale nu poate fi disociată de persoana beneficiară, căci în toate cazurile cei care comit asemenea fapte o fac în considerarea unui candidat.”
În cazul lui Traian Băsescu, DNA a procedat exact pe dos. Deși, pentru judecători, este evident că Băsescu a fost beneficiarul real al infracțiunilor din dosarul campaniei electorale din 2009, procurorii nu l-au acuzat pe acesta de nimic, „disociind”, de această dată, „finanțarea ilegală a campaniei electorale” de „persoana beneficiară”.
În 10 noiembrie 2021, judecătoarea suspendată Camelia Bogdan a pierdut definitiv la Înalta Curte un proces pe care îl intentase Parchetului General pe motiv că nu fusese numită expert într-un proiect de instruire a procurorilor.
În 2017, la puțin timp după ce fusese sancționată de CSM cu excluderea din magistratură pentru că se aflase în incompatibilitate când a judecat dosarul ICA, judecătoarea Bogdan a solicitat să fie numită expert într-un program de instruire a procurorilor DIICOT organizat de Parchetul General. Cum pentru programul respectiv erau necesari doi experți, iar Camelia Bogdan a fost singura înscrisă, Parchetul a decis anularea procedurii de selecție. Supărată că nu îi mai poate instrui pe procurorii DIICOT, Camelia Bogdan a dat în judecată Parchetul General.
Chemarea în instanță a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Constanța în ianuarie 2019. Camelia Bogdan a făcut recurs la Înalta Curte, dar a pierdut definitiv procesul în 10 noiembrie 2021.
Într-un alt proces al Cameliei Bogdan, de această dată cu Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis în 4 noiembrie 2021 să admită recursul declarat de CSM împotriva unei hotărâri a Curții de Apel București. Printr-o decizie foarte controversată, care viza constituirea completelor de 5 judecători de la Înalta Curte, Curtea de Apel București admisese în octombrie 2019 o solicitare a Cameliei Bogdan de anulare a unor acte ale CSM referitoare la compunerea completelor de 5 judecători de la Înalta Curte. (Scopul Cameliei Bogdan era să conteste legalitatea deciziilor Înaltei Curți prin care a fost sancționată disciplinar).
CSM a făcut recurs împotriva deciziei Curții de Apel București. În 4 noiembrie 2021, Înalta Curte a admis recursul CSM, a casat sentința prin care fusese admisă cererea Cameliei Bogdan și a retrimis cauza spre judecare la Curtea de Apel București.
Din cauza turnătoriei lui Băsescu, Securitatea i-a interzis unuia dintre colegii săi să lucreze pe navele românești care plecau în străinătate. GIP publică un document care dovedește suferințele create de notele informatorului Petrov.
Din cauza unei note date de Petrov, Securitatea a dat aviz negativ pentru desemnarea lui Dimitriu Cornel ca ofiţer pe navele românești ce plecau în străinătate.
Trei luni mai târziu, în 19 august 1975, locotenent colonelul de Securitate Gheorghe Tudor (ofițerul de Securitate care se ocupa de supravegherea informativă a Institutului de Marină), a redactat o Notă prin care propunea avizarea negativă a unei eventuale desemnări a lui Dimitriu Cornel ca ofiţer pe navele româneşti ce vor pleca în străinătate. Motivul invocat de Securitate a fost tocmai acela că „se deţine material informativ furnizat de colaboratorul PETROV, din care rezultă că elevul Dimitriu Cornel ar fi dispus ca, în cazul în care ar reuşi să cunoască în străinătate o fată cu avere, să rămână acolo”. „Având în vedere aspectele raportate mai sus, a concluzionat ofițerul de Securitate, propunem a se aviza negativ”.
De altfel, CNSAS deține documente care demonstrează că toate notele date de Petrov au fost folosite informativ de Securitate.
Într-o Notă dată la Securitate în 7 decembrie 1972, Băsescu și-a turnat un coleg, Daraban Constantin, pentru că a vândut un ceas și două perechi de butoni pe care le avea de la un cetățean străin. Nota dată de Petrov a fost folosită informativ de Securitate, ducând la o serie de măsuri împotriva lui Daraban. Pe baza notei lui Băsescu, Securitatea i-a urmărit corespondența lui Daraban; Daraban a fost obligat să dea explicații la Securitate „pe marginea relațiilor sale cu un cetățean pakistanez”; Securitatea a propus avizarea negativă a lui Daraban pentru „efectuarea practicii pe navele de pescuit oceanic”.
Într-o notă dată la Securitate în 5 mai 1975, Băsescu și-a turnat un alt coleg, Bîrgău Ion, spunând că acesta „a avut relații cu femei de cetățenie cehă” și a venit la Institutul de Marină pentru că vroia „să fie departe de familie”. Pe baza notei lui Băsescu, Securitatea l-a anchetat pe Bîrgău Ion referitor la relațiile cu cetățenii străini și pe tatăl acestuia (care era ofițer de armată) referitor la neînțelegerile din familie.
Băsescu era instruit de Securitate să-și urmărească colegii. Toate documentele Securității contrazic scuza lui Băsescu că informațiile i-au fost „smulse” de ofițerii de Securitate.
În 20 septembrie 2019, Curtea de Apel București a constatat calitatea lui Traian Băsescu de colaborator al Securității. Judecătorul a stabilit că Traian Băsescu – Petrov „a denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar furnizarea informaţiilor a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
În Recursul pe care l-a făcut la Înalta Curte, Băsescu susține că și-a turnat colegii la Securitate pentru că era supus unei „veritabile anchete”, informațiile fiindu-i „smulse” de ofițerii de Securitate.
În realitate:
– În documentele fostei Securități aflate în arhiva CNSAS, există numeroase dovezi ale faptului că Băsescu dădea notele nu pentru că ar fi fost anchetat, ci pentru că era instruit de Securitate să-și urmărească colegii. Astfel, într-o Notă dată la Securitate în 7 decembrie 1972, Băsescu și-a turnat un coleg pentru că a vândut un ceas și două perechi de butoni pe care le avea de la un cetățean străin. Potrivit documentelor Securității, Băsescu a dat nota „ca urmare a sarcinii primite de colaborator de a ne semnala aspecte negative constatate în cadrul Institutului de Marină.” În urma notei sale, Petrov a fost pus de căpitanul de Securitate din rețeaua căruia făcea parte să „semnaleze și în viitor astfel de aspecte”, „să urmărească dacă numitul Daraban Constantin se ocupă cu activitatea de contrabandă”, „să discute cu Daraban C. despre relațiile dintre el și cetățeanul străin”. (Documentul poate fi citit aici)
– Băsescu a dat informații despre colegii săi nu doar direct ofițerilor de Securitate, ci și prin intermediul unui rezident. Rezidentul era acel colaborator al Securității care menținea legătura dintre un ofițer și informatorii din rețeaua sa. Astfel, o Notă prin care Băsescu își turna colegii că joacă poker, scrisă și a semnată de Băsescu (cu numele Petrov) a fost transmisă de acesta ofițerului de Securitate din rețeaua căruia făcea parte, căpitanul Despinoiu Nicolae, prin intermediul unui rezident al Securității. La rândul său ofițerul de Securitate i-a transmis rezidentului o serie de instrucțiuni pentru colaboratorul Petrov: „A stabili unde joacă aceste elemente poker, în ideea prinderii lor în flagrant, de conducerea Institutului. De asemenea, să stabilească și celelalte elemente care joacă poker. Să stabilească comportarea acestor elemente la orele de curs și în practică.” (Documentul poate fi citit aici)
În plus, legea prevede clar care sunt situațiile în care o persoană poate fi exonerată pentru notele date la Securitate: persoana respectivă să nu fi împlinit 16 ani sau să fi fost supusă unui interogatoriu în cadrul unei anchete sau unui proces motivate politic. Informatorul Petrov nu s-a aflat în niciuna dintre aceste situații.
De altfel, Băsescu nu a prezentat nici cea mai mica dovadă că ar fi fost forțat de Securitate să își toarne colegii.
În realitate, CNSAS a constatat că majoritatea covârșitoare a colegilor lui Băsescu de la Institutul de Marină nu au fost colaboratori ai Securității.
Doar 10 elevi ai Institutului de Marină, inclusiv Băsescu, au fost înregistrați odată cu acesta în Registrul cu rețeaua informativă, în care erau trecuți toți colaboratorii Securității dintr-o localitate. Numai în anul lui Băsescu de la Institutul de Marină mai erau, în afară de el, 161 de elevi.
Încercând să scape de verdictul de colaborator al Securității, Băsescu a mers până acolo încât a afirmat în fața instanței că a fost constrâns să întocmească notele informative de Regulamentul disciplinei militare. Băsescu a susținut în fața Curții de Apel că „în calitate de elev sergent în relația cu Lt. Col. Tudor (ofițerul de Securitate care se ocupa de supravegherea informativă a Institutului de Marină, n.n.) comportamentul meu nu putea fi decât cel stabilit prin jurământul militar”.
CNSAS a constatat însă că „doar o foarte mică parte a celor 161 de colegi de an ai dlui Băsescu Traian, absolvenți ai Institutului în promoția 1976, au fost la rândul lor colaboratori ai organelor de contrainformații militare, majoritatea covârșitoare a acestora neavând această calitate”.
CNSAS a transmis instanței „Registrul jurnal cu rețeaua informativă a UM02150 Mangalia”, din consultarea căruia rezultă că odată cu Băsescu Traian au mai fost înregistrați în calitate de informatori ai ofițerului de contrainformații militare al Institutului de Marină (lt. col Tudor Gheorghe) doar 9 „elevi ai școlii militare”.
De altfel, stabilind calitatea lui Traian Băsescu de fost colaborator al Securității ca poliție politică, Curtea de Apel a constatat că lucrurile stau exact pe dos decât le-a prezentat Băsescu. Tocmai obligația militarilor de a acționa cu onoare și demnitate ar fi trebuit să îl împiedice pe Băsescu să dea note informative privind viața familială sau privată a altor militari.
Nu colaboratorul Băsescu a fost cel care a acționat cu „onoare și demnitate”, ci colegii lui care nu au fost informatori ai Securității.
