Documentele publicate de noi de-a lungul timpului referitoare la colaborarea lui Băsescu cu poliția politică comunistă pot fi găsite aici.
Documentele publicate de noi de-a lungul timpului referitoare la colaborarea lui Băsescu cu poliția politică comunistă pot fi găsite aici.
Încercând să anuleze sancțiunile disciplinare pe care le-a primit și să revină în magistratură, Camelia Bogdan sufocă Înalta Curte cu procese. Din decembrie 2017 încoace ea a formulat la instanța supremă 56 de acțiuni: recursuri, excepții de neconstituționalitate, contestații, cereri de recuzare, cereri de anulare, cereri de reexaminare. Nu a câștigat niciunul dintre aceste procese, dar a continuat să atace deciziile Înaltei Curți și pe judecătorii acesteia. Plângerile sale fiind neîntemeiate, Camelia Bogdan a fost obligată până acum la plata a 16.092 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Reamintim că, începând de anul trecut, aceeași Camelia Bogdan a intentat 16 procese la Tribunalul Cluj și la Curtea de Apel Cluj împotriva a 26 de persoane și instituții (între care și Înalta Curte de Casație și Justiție).
Mugur Ciuvică
Imaginându-și că toți judecătorii din Cluj sunt ca prietenul ei Dănileț, Camelia Bogdan a ales instanțele din acest oraș pentru a da în judecată pe toată lumea, de la Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă până la Academia de Poliție și Marea Lojă Masonică. Nu a uitat nici de Grupul de Investigații Politice. Împotriva noastră a depus plângerea chiar la instanța la care lucrează Dănileț, Tribunalul Cluj.
Începând de anul trecut, Camelia Bogdan a intentat nu mai puțin de 16 procese la Tribunalul Cluj și la Curtea de Apel Cluj împotriva a 26 de persoane și instituții. Lista „pârâților” spune totul despre cât discernământ are judecătoarea exclusă de două ori de CSM din magistratură.
Pentru că nu există nicio logică în acțiunile intentate de Camelia Bogdan am pus persoanele și instituțiile în ordine alfabetică:
CITEȘTE MAI MULT
În aprilie 2011, procurorul general Kovesi a intervenit în favoarea judecătoarei Bogdan în dosarul în care Vîntu era acuzat de favorizarea lui Nicolae Popa. Intervenția procurorului general a avut loc exact în zilele în care aceeași Kovesi se înțelegea cu Sebastian Ghiță pentru ca acesta să plătească 200.000 euro pentru aducerea în țară a lui Nicolae Popa.
În 14 octombrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, condus de Laura Codruța Kovesi, a trimis în judecată trei persoane, printre care și Sorin Ovidiu Vîntu, acuzându-i de favorizarea infractorului, în dosarul privind fuga din țară a fostului director al Gelsor, Nicolae Popa. Procurorii au înaintat dosarul Tribunalului București. Dosarul i-a fost repartizat unei judecătoare care fusese adusă cu mai puțin de un an în urmă la Tribunalul București. Numele acestei judecătoare era Camelia Bogdan.
Știind care este misiunea ei, judecătoarea Camelia Bogdan nu s-a mai obosit cu respectarea procedurii, dând termene de la o săptămână la alta. În 22 martie 2011, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de recuzare a judecătoarei Bogdan formulată de avocatul unuia dintre inculpați. Judecătoarea Elena Burlan, cea care a admis recuzarea, şi-a motivat decizia prin faptul că judecătoarea Bogdan „şi-a creat deja părerea vinovăţiei inculpatului şi de aceea doreşte să soluţioneze dosarul în regim de urgenţă”. Judecătoarea Burlan a constatat „incompatibilitatea doamnei judecator Bogdan Camelia în soluționarea prezentei cauze”. Până la momentul admiterii recuzării, Camelia Bogdan judecase deja 15 termene în acest dosar.
În 4 aprilie 2011, procurorul general Laura Codruţa Kovesi a reclamat-o pe judecătoarea Elena Burlan la CSM pentru „gravă neglijenţă”. Acuzaţia lui Kovesi se referea explicit la faptul că judecătoarea Burlan „a admis cererea de recuzare formulată faţă de judecătorul Camelia Bogdan”.
Aşadar, admiterea recuzării nu a fost reclamată la CSM de către judecătoarea Camelia Bogdan, presupusa victimă a judecătoarei Elena Burlan, ci de Laura Codruța Kovesi care, în calitate de procuror general, era parte în procesul judecat de Camelia Bogdan.
Intervenția procurorului general a avut loc exact în zilele în care Kovesi se înțelegea cu Sebastian Ghiță pentru ca acesta să plătească 200.000 euro pentru aducerea în țară a lui Nicolae Popa. Popa a fost adus în țară pe 22 aprilie 2011.
Reclamația lui Kovesi a fost respinsă de CSM, dar intervenția procurorului general în favoarea judecătoarei Bogdan din 2011 confirmă încă o dată implicarea lui Kovesi în afacerea aducerii în țară a lui Nicolae Popa, precum și rolul de magistrat-executant al sistemului pe care l-a jucat încă de atunci Camelia Bogdan.
Nu, cazul Cameliei Bogdan nu e judecat „cu proritate de CEDO”, așa cum fals a anunțat ziare.com. Plângerea Cameliei Bogdan împotriva deciziei CSM, confirmată de Înalta Curte, prin care s-a constat că s-a aflat în incompatibilitate atunci când a participat în calitate de lector la cursurile finanțate de Ministerul Agriculturii și organizate de o firmă privată, urmează procedura obișnuită.
Nu, Camelia Bogdan nu se bucură de un regim preferențial la CEDO. De curând, din rațiuni bugetare, CEDO a modificat procedura. Pentru fiecare caz, Curtea cere statului care este parte să spună dacă face înțelegere amiabila (statul are termen 4 săptămâni să dea un răspuns). Dacă România nu va dori o înțelegere amiabilă cu Camelia Bogdan, statul român are termen alte 6 săptămâni sa răspundă la întrebările referitoare la dosar. După aceste proceduri va începe judecarea propriu-zisă a plângerii făcute de Camelia Bogdan la CEDO.
Mitică Dragomir și Ioan Bendei, administratorul RCS & RDS, au fost condamnați la câte 4 ani de închisoare cu executare. Condamnările celor doi vin după aproape 6 ani de la dezvăluirile GIP referitoare la mita primită de Mitică Dragomir de la RCS & RDS în schimbul drepturilor de televizare a meciurilor din Liga I.
GIP a publicat documentele care demonstrau mita în 30 mai 2013. I-au trebuit DNA-ului 4 ani să înceapă urmărirea penală, și asta doar după ce i-am solicitat oficial ministrului Justiției să ia măsuri împotriva tergiversării dosarului de către instituția condusă de Kovesi.
Mugur Ciuvică, președintele GIP
Prejudiciul de 60 milioane euro stabilit de DNA în dosarul ICA, pe baza căruia Camelia Bogdan a dat condamnări însumate de 50 de ani de închisoare, se dovedește a fi o fabulație. Acest fapt e demonstrat chiar de ANAF, care a scos la licitație terenul ICA pentru o sumă de 4 ori mai mică decât cea inventată de DNA.
În rechizitoriul întocmit de DNA se susţine că, prin privatizarea ICA, statul ar fi fost prejudiciat cu 60 de milioane de euro. Prejudiciul a fost însă inventat de DNA. Ultima dovadă: ANAF a scos la licitație terenul ICA pentru 13 milioane euro.
Prejudiciul enorm stabilit de DNA a fost singurul argument cu care judecătoarea Camelia Bogdan și-a susținut decizia de a da condamnări însumate de 50 de ani de închisoare în dosarul ICA.
Specialista DNA, Aurelia Nicolae care ar fi trebuit să calculeze prejudiciul din Dosarul ICA a susţinut că, la nivelul anului 2003, Institutul de Cercetări Alimentare (ICA) ar fi valorat 8 milioane de euro. Deşi suma de 8 milioane de euro nu avea nicio legătură cu realitatea, fiind în mod evident umflată, Aurelia Nicolae, a mai mărit-o de aproape 8 ori, susţinând că în 2008 ICA ar fi valorat 60 de milioane de euro.
Recalcularea valorii activelor la nivelul anului 2008 (când valoarea terenurilor şi clădirilor din România atingea nivelul maxim) şi stabilirea prejudiciului în funcţie de acest „calcul” au fost complet aberante. În primul rând, pentru că, în 2003, Institutul de Cercetări Alimentare înregistra mari pierderi, datorii de peste 1 milion de euro şi era în situaţia de a nu putea plăti salariile şi utilităţile. Dacă nu s-ar fi privatizat, ICA ar fi intrat în faliment. În al doilea rând, pentru că nu îi poţi imputa cuiva care a cumpărat ceva în 2003 că nu a plătit preţul din 2008. Este ca şi cum o persoană care a vândut un apartament în 2003 vine la cumpărător după cinci ani, îi spune că valoarea apartamentului a crescut şi îi pretinde să-i plătească diferenţa de bani.
Umflarea prejudiciului a fost rezultatul ordinelor primite de Aurelia Nicolae de la procurorii DNA. În august 2014, Dumitru Gheorghiu, fost specialist DNA şi coleg al Aureliei Nicolae, avea să relateze că, în realitate, prejudiciul a fost stabilit de procuror. Rolul Aureliei Nicolae a fost doar acela de a da o aparenţă de legalitate unei decizii arbitrare a procurorului DNA.
Mugur Ciuvică, președintele GIP
„87% dintre magistrați sunt membri ai Marii Loji Masonice” – a declarat Bogdan la o dezbatere a Frontline din septembrie 2018. Cum a fost posibil ca această persoană să fie lăsată să judece oameni timp de 12 ani?
Mugur Ciuvică, președintele GIP
În martie 2018, GIP a depus o plângere penală împotriva Cameliei Bogdan. Plângerea se referea la faptul că aceasta a încasat ilegal sume de bani de la Curtea de Apel București. Banii încasați de Camelia Bogdan au reprezentat venituri salariale pentru perioada 21 iulie – 2 august 2014, perioadă în care aceasta a absentat de la locul de muncă. În perioada respectivă, Camelia Bogdan s-a aflat la Poiana Brașov unde a predat ilegal cursuri angajaților Ministerului Agriculturii (fapt pentru care a și fost sancționată disciplinar).
Pentru o faptă similară celei comise de Camelia Bogdan, respectiv „lipsa nejustificată de la locul de muncă în condițiile în care a beneficiat de plata integrală a drepturilor salariale”, Înalta Curte l-a condamnat în 2015 pe Toni Neacșu, fost membru al CSM la un an de închisoare cu suspendare, găsindu-l vinovat de abuz în serviciu.
Plângerea depusă de GIP în martie 2018 s-a plimbat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pentru a ajunge în mai 2018 la DNA. Deși Laura Codruța Kovesi, prietena și protectoarea Cameliei Bogdan, nu mai este în funcție, plângerea noastră pare să-și fi găsit la DNA obștescul sfârșit.
Mugur Ciuvică, președintele GIP
Documente:
A cerut ANI să o ancheteze pe judecătoarea Mihaela Tăbârcă pentru lucrările de drept pe care le-a publicat.
A acuzat-o pe judecătoarea Gabriela Bogasiu că spală bani, că are vulnerabilități penale, că e căsătorită cu un infractor și că are dosare penale mușamalizate de autorități.
I-a acuzat pe judecătorii Ionuț Matei și Rodica Aida Popa de legături cu serviciile secrete și cu masoneria.
A cerut DNA să-l ancheteze pe judecătorul Daniel Grădinaru pentru fals intelectual.
A cerut DNA să-i ancheteze pe judecătorii din CSM care hotărâseră excluderea ei din magistratură. A solicitat redeschiderea urmăririi penale într-un dosar împotriva judecătoarei Mariana Ghenea, președinta CSM. A cerut anchetarea acesteia de către ANI și a acuzat-o că ar fi fost „o persoană apropiată fostei Securități”.
Totodată se vehiculează că doamna președinte a CSM, și trebuie clarificată această suspiciune rezonabilă deoarece, chiar dacă a primit NUP, cunoaștem că rezoluțiile de NUP nu au autoritate de lucru judecat, ar fi primit o casă declarând în fals că nu mai deține alte locuințe.
A recuzat membrii Secției Judecători din CSM care urmau să se pronunțe pe o cerere a sa de apărare a reputației profesionale.
Cu privire la domnul judecător Marius Badea Tudose, învederez faptul că între mine și domnia sa există anumite suspiciuni cu privire la relații de dușmănie.
În ceea ce-l privește pe domnul judecător Norel Popescu, apreciez, de asemenea, că ar trebui să se abțină de la soluționarea cererii subsemnatei.
În ceea ce o privește pe doamna Alina Nicoleta Ghica, pe care de asemenea o respect în mod deosebit, aș fi vrut să-i dau posibilitatea să se abțină, de aceea m-am uitat la dumneaei. Au existat niște zvonuri de care dumneaei trebuie să știe c-au existat.
A sesizat ANI, CSM, Parchetul General și DNA, acuzându-l pe șeful Inspecție Judiciare Lucian Netejoru de conflict de interese, abuz în serviciu şi incompatibilitate.
A cerut DNA anchetarea preşedintei Tribunalului Bucureşti, judecătoarea Laura Andrei şi a mai multor inspectori din cadrul Inspecţiei Judiciare, acuzându-i de abuz în serviciu şi de favorizarea infractorului.
Camelia Bogdan a decis punerea sub sechestru a averii deţinute de notarul Jean Andrei și de soția acestuia, judecătoarea Laura Andrei, într-o cauză care nu-i fusese repartizată și în care aceștia nu aveau nicio calitate procesuală.
Mugur Ciuvică