Printr-o serie de decizii de împroprietărire suspecte, Microelectronica SA rămâne fără terenul pe care a fost construită.
Considerată „perla electronicii românești”, Microelectronica a fost
construită la începutul anilor 80. Amplasarea fabricii (în apropierea Grădinii
Zoologice București, pe o suprafață de circa 2,5 hectare de teren a fost decisă printr-un decret al Consiliului
de Stat din 1977.
Nu a fost vorba de vreo naționalizare, persoanele expropriate primind despăgubiri substanțiale pentru acea dată.
Sumele privind cuantumul despăgubirilor pentru proprietari au fost cuprinse în „Notele de comanda pentru obiectivele de investiții – I. Microelectronica- Sculărie și Optoelectronica”. Munteanu a primit pentru o casă de paiantă de 110 mp, descrisă amănunțit în documentație 80 000 lei (la acea dată o mașină era 70 000 lei), iar Rogati, un moștenitor al lui Munteanu, tot 80 000 lei pentru 105 mp casă de aceeași calitate. Pentru teren s-au primit 35000 lei.
În 1991, Microelectronica SA, în continuare întreprindere de stat, e obligată de instanță să-i plătească Eugeniei Mușat, restul despăgubirilor, ceea ce Microelectronica și face.
Microelectronica s-a privatizat la sfârșitul anilor 90. Zona Băneasa în
care se află fabrica nu mai e însă una cu case de paiantă, ci una de lux.
Documentele de cadastru, cele referitoare la despăgubirile acordate și chiar
deciziile în instanță dispar pur și simplu din arhive, iar urmașii lui Ion
Munteanu încep să ceară loturi de teren în incinta fabricii Microelectronica.
Cu argumentul lipsei documentelor care să demonstreze că terenul este al
Microelectronica, iar foștii proprietari au fost de mult despăgubiți,
instanțele românești aprobă toate solicitările urmașilor lui Munteanu.
GIP a intrat însă în posesia acestor documente și le publicăm astăzi pentru ca nu cumva una dintre puținele fabrici rămase în picioare după căderea comunismului să rămână în aer, fără terenul pe care a fost construită.
